România, plai de… dormi

1.Cînd aud/văd chestia asta: „Măi, actorilor, v-au mărit salariile cu 50% și voi protestați împotriva celor care vi le-au mărit? Țț, țț, ce rușine!!”, mă apucă așa o jaleeee.
Chiar plîng. Sînt turburat și mă apucă stenahoria. Ah, cum pot fi așa de nerecunoscător. Doamne, e prima mărire oficială a salariilor actorilor. Niciodată nu a fost specificată clar această meserie. „Actor”, ce măreț sună acest cuvînt! În 27 de ani e pentru prima oară cînd existăm.

Așa că ne spuneți tandru: „Ciocu` mic, că v-am dat bani!”. Tocmai asta e, credeți că ne-ați mituit. Credeți că ne astupați gura. Pentru că voi credeți că sîntem ca voi. Dar nu, nu sîntem ca voi și nici nu sîntem la același nivel cu voi. Pentru că vom fi întotdeauna cu un metru mai sus decît voi. Ne-ați aruncat un os și așteptați să facem sluj. Eeeee, uite că nu facem. Și știți de ce? Pentru că, oricît de tare v-ar surprinde, noi, actorii, nu mințim la locul de muncă, nu ne batem joc de spectatori, nu ne prefacem că sîntem sinceri, nu dăm înghețată publicului ca să ne aplaude.

Nu facem nimic din ce faceți voi fără să ne asumăm. Și știu că la prima criză financiară noi vom fi primii cărora le veți tăia salariile. Și încă ceva: în meseria asta de actor ai voie să greșești pînă îți iese bine. Dar recunoaștem asta cu zîmbetul pe figură. Voi, nu.

2.Nu înțeleg cum reușim singuri să ne facem viața complicată. Dăm vina pe sistem, pe nenoroc, pe șansă, pe capra vecinului. Niciodată nu ne considerăm pe noi înșine vinovați de ceea ce ni se-ntâmplă. Adormiți în neputințe, ne ridicăm sporadic de pe patul vrajbei cu noi înșine ca să milităm pentru cauze pierdute. Mor oameni în jurul nostru inutil doar pentru că legislația noastră devine din ce în ce mai absurdă, mai stufoasă, mai greu de interpretat. Statul a devenit perfecta rampă de lansare a incompetenței, a nepotismului, a troglodiților. Oameni care nu-s în stare să-și controleze propria viață, controlează viețile altora. Cărțile de istorie de peste 50-60 de ani nu vor știi să spună ceva despre vreo personalitate politică marcantă a ultimilor 27 de ani. Pentru că toți, absolut toți cei care au ajuns în fruntea României în ultimul timp nu au făcut nimic, dar absolut nimic pentru țara lor.

Nu sunt încrâncenat, la urma urmei istoria se repetă. Incompetenți au fost mereu în fruntea unor bucate, dar exista pe ici pe colo o minte luminată care nu se punea pe el însuși înaintea binelui național.

Încep să cred că sentimentul național e pe cale de dispariție în România. Și nu întâmplător. Lumea, europeană sau nu, are nevoie de teritoriul nostru, mai ales în ceea ce privește previziunile geo-politice. Avem destule bogății neexploatate, avem toate formele de relief perfect comasate și – în primul rând-  o populație îndobitocită de 40 de ani de comunism și de alți 27 de harababură. Văd clar cum se urmărește sărăcirea românilor, depărtarea lor de țară, needucarea copiilor (observați că schimbarea continuă a sistemului de învățământ duce la lehamite?), nerezolvarea niciunei probleme majore a sistemului de sănătate. Simplul fapt că nu se reușește construirea unei singure autostrăduțe mă duce cu gândul la faptul că circulația trebuie să fie îngrădită pe teritoriul nostru.

PUIU JIPA este actor, regizor și dramaturg… A devenit târgoviștean, de mai mulți ani, cu aerul lui republican de Ploiești…