La 1 ianuarie 1932 se înfiinţa Biroul de Evidenţă Cadastrală, cu rolul de a întocmi cărţile funciare(existente în Transilvania, după cum se ştie, încă de la începutul sec.al XVIII-lea)-instrumente de lucru benefice în ţinerea evidenţei terenurilor agricole. Statul român încuraja creşterea producţiei la gogoşi de mătase prin oferirea gratuită de omizi, ţăranilor. În Dâmboviţa s-au recoltat astfel, în anul 1932, 3000 de gogoşi de mătase, puţin faţă de cât s-ar fi putut produce, având în vedere numărul mare de duzi în comunele judeţului, dintre care unele-Jugureni, Cojasca- aveau peste 500 de duzi şi zero producţie.

În condiţiile în care agricultura românească ajunsese să nu mai fie rentabilă, aşa cum se recunoştea într-un Raport al Ministerului Agriculturii şi Domeniilor din 8 martie 1932, se propunea ca soluţie „întovărăşirea ţăranilor, pe sate”, iar în cadrul ministerului lua fiinţă chiar o „secţie a asociaţiilor agricole”.

La rândul ei, Camera de Agricultură Dâmboviţa venea în sprijinul ţăranilor locali, oferind, în cursul aceluiaşi an, 45.000 kg de grâu, animale de reproducţie, maşini agricole, toate la preţuri mult mai mici decât cel al pieţei. Criza continuând, primăriile n-au putut să-şi achite datoriile către Camera de Agricultură, care se ridicau la sfârşitul anului la peste 1.000.000 de lei. Diferenţe mari se înregistrau de la o comună la alta şi în privinţa producţiei medii la hectar, aşa încât dacă în comuna Finta se obţineau 1600kg de grâu/ha, în Broşteni aceasta era de 300kg/ha. Media pe judeţ se situa undeva la 450 kg/ha, cifră ce ne arată precaritatea productivităţii în domeniul agricol, manifestată în cifre asemănătoare şi la nivelul ţării şi aflată cu mult sub rezultatele din alte ţări europene, unde producţia la un hectar era de cca.1500-2000 de kilograme.

RADU STATE este  doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale  și ardelean de Târgoviște…