Petrolul dâmboviţean – o miză importantă la 1944

România, membră a Axei în anii celui de-al doilea război mondial va fi ţinta unor atacuri distrugătoare din partea aviaţiei aliaţilor, în special în zonele petroliere, vitale pentru armata germană. În Dâmboviţa au loc o serie de astfel de bombardamente în cursul anului 1944, ele începând cu raidul din 5 aprilie, unul intens, în cursul căruia au fost lansate asupra terenurilor petrolifere 22 de bombe. Atât armata germană, cât şi cea română au pierdut în cursul acestor lupte câte un aparat de zbor, două avioane inamice fiind şi ele doborâte.

La primele bombardamente erau prezente avioanele de vânătoare române, dar din cauza pierderilor mari suferite, după 5 mai în luptele aeriene rămâneau doar cele germane; doar în timpul atacului din 4 mai 1944, 6 avioane româneşti erau doborâte, faţă de doar unul, al aliaţilor.

Supremaţia pe care o câştigaseră în luptele aeriene Aliaţii devine tot mai evidentă, între aprilie şi septembrie ei pierzând doar 19 aparate, aproape jumătate din cele ale românilor (8) şi germanilor (32). Numai în ziua de 28 iulie 1944 flotila germană pierdea 11 avioane, fapt ce dovedeşte decimarea pe care îşi propusese să o producă inamicilor aviaţia Aliată. În această perioadă dealtfel, mai precis la 26 şi 31 iulie aceasta arunca peste 400 de bombe ce vizau mai ales sondele petroliere, ceea ce face ca numărul victimelor în rândul civililor să fie relativ mic în Dâmboviţa: 106 morţi şi 236 răniţi. În afară de avioanele pierdute armata română pierdea în aceste lupte doi aviatori, alţi doi fiind răniţi.

Concentrarea acestor atacuri asupra unor zone cheie şi reducerea astfel a producţiei de carburant a României, de care Germania era dependentă, a contribuit hotărâtor asupra deznodământului celui de-al doilea mare război în care fuseseseră angrenate atâtea forţe militare.

RADU STATE este doctor în istorie, consilier principal la Serviciul Județean Dâmbovița al Arhivelor Naționale  și ardelean de Târgoviște…