Sabin RUSU – Pădurea celor nebuneşte îndrăgostiţi

 

cs_logo_sq-300Deşi nu am voie în acest loc, iar totul este înconjurat de un gard electric, găsesc o mică gaură, un spaţiu pe unde să intru. Îmi ard puţin hanoracul, dar nimic mai mult.

Intru aici cu gândul de a mă întoarce. Dar nu sunt sigur de asta. Merg câteva zeci de metri şi dau de un copac. Curiozitatea m-a împins să ajung ân acest loc. Pe copac e scrijelit un mesaj: “Pentru că iubirea noastră va dăinui şi sus.” Sus? Ridic capul cu o uşoară nelinişte. Deasupra mea, pe două crengi alăturate, stau neclintite două spânzurători. Rămân şocat. Îndrept privirea în faţă şi rămân fără respuraţie. O pădure întreagă de stejari se întindea cât vedeam cu ochii. Iar de fiecare dintre ei erau agăţate spânzurători. Înaintez încet, precaut, parcă să nu mă vadă cineva. Citesc ce este scrijelit pe alt copac: “ Pentru că lumea nu e locul nostru.” Un altul: “ Dacă plec, vii cu mine, iubite.” Pe celălalt: “Poate lumea nu e un loc unde să se înfiripe iubirea dintre noi doi.” Încep să alerg. Mi-e frică de ceva.

Pe fiecare stejar gros şi bătrân stă scrijelit un mesaj. Iar pe fiecare două crengi ale unuia sunt două spânzurători. Pe fiecare. Cerul nu se mai vede de frunzele care-mi par pătate de sânge. Pe jos pamântul parcă mă înghite, flori nu sunt, doar buruieni. Parcă mă aflu într-un cimitir al iubirii. Trunchiurile groase se izbesc parcă de mine, pietrele par că vor să mă împiedice, ramurile copacilor parcă vor să mă prindă şi să nu mă mai lase să scap. Puţină lumină işi face loc printre crengi. Firişoare din ea imi mângâie faţa în timp ce continui să alerg. La orizont sunt numai stejari şi spânzurători. De ce fug? Simt cum picioarele mi se inmoaie, iar trupul imi e în cădere spre pământ. Văd cum sunt tras în jos şi cum sunt ridicat de o spânzurătoare. Sub picioarele mele e un scaun din lemn lucios, nou lustruit, parcă pregătit special pentru mine. Iubirea nu mai e o joacă în acest loc. Mă zbat cât pot de tare, dar sfoara mă sufocă. Scaunul e dat la o parte şi…

…Şi mă trezesc ţipând. Sunt singur acasă şi lumina îmi bate în geam. Se făcuse zi.

SABIN RUSU are numai 14 ani, e un tânăr romantic și visător și este prietenul nostru, junior la Cultura de sâmbătă…