Arhive etichetă: Sabin Rusu

SABIN RUSU – De unsprezece ori Moartea şi o iubire

 

cs_logo_sq-300A fost odată ca niciodată, un împărat ce avea (ca orice împărat care se respectă) o împărăţie mare de tot, care se spune că nu avea sfârşit. Aceasta cuprindea păduri şi livezi cu fructe de aur, argint şi diamant, animale de toate felurile, văzute şi nemaivăzute, lacuri şi mări mai limpezi decât cel mai curat cristal. Acest împărat mai avea şi o soţie. Şi cât de frumoasă era aceasta! Luna şi Soarele se opreau din Continuă să citești

Sabin Alexandru RUSU – Despre tot şi toate cele ce se-ntâmplă și se uită

 

cs_logo_sq-300M-am obişnuit cu acest curs plictisitor şi repetat al vieţii. Fiecare zi e la fel, iar asta e cert. Mereu acelaşi program, aceleaşi obiceiuri. Şcoală, teme, distracţie, somn etc. Zilnic.

Şi mă gândesc că nu am un scop, un ţel pe care să îl ating (pentru ziua de mâine). Las mereu soarta să decidă totul. Şi, dacă aş putea, cu orice preţ, pentru orice în lume, aş schimba asta. Continuă să citești

Sabin Alexandru RUSU – Foc și pene

 

cs_logo_sq-300Cam toată lumea ştie povestea despre izgonirea din Rai a lui Lucifer şi ce s-a întâmplat după aceea, cum el a devenit diavol şi a fost denumit Satana (sau poate s-a denumit aşa singur, nu ştim), ajungând stăpânul Iadului. Dar, la ceva timp după exilarea sa, de fapt, la mult timp după aceea, s-au întâmplat nişte lucruri stranii, de neînchipuit, peste care istoria a trecut. Şi bine a făcut, pentru că eu mă Continuă să citești

Sabin RUSU – Bucură-te de răsărit!

 

cs_logo_sq-300Există milioane de reclame în lume care promovează băutura…în general, alcoolul. Şi există, de asemenea, tot atâtea care vorbesc despre cât de nociv şi periculos este acesta. Dar plăcut.

Alcoolul e plăcut. Multor oameni le sunt reactivate, dacă pot spune aşa, poftele, simţurile şi plăcerile sub influenţa alcoolului. Devin alte persoane, se Continuă să citești

Sabin RUSU – Pădurea celor nebuneşte îndrăgostiţi

 

cs_logo_sq-300Deşi nu am voie în acest loc, iar totul este înconjurat de un gard electric, găsesc o mică gaură, un spaţiu pe unde să intru. Îmi ard puţin hanoracul, dar nimic mai mult.

Intru aici cu gândul de a mă întoarce. Dar nu sunt sigur de asta. Merg câteva zeci de metri şi dau de un copac. Continuă să citești

Sabin RUSU – Despre oameni şi nori

 

cs_logo_sq-300Se spune că viaţa ne oferă ce merităm. Dar, dacă nu merităm ce primim şi alţii nu primesc ce merită?

 Îl priveam tăcut. Chipul îi era palid şi însângerat. Era în viaţă. Dar striga, repetând ceva la nesfârşit. Nu înţelegeam ce spune. Oare conta? Mă întreb ce păţise. Părea un tânăr chipeş. Părea, poate chiar fusese. Înalt, slab şi parcă, nelămurit. Nelămurit de ceva. Şi se uita într-un singur punct. Îl fixa cu privirea.

 – Sabin Alexandru, strigă asistenta. Continuă să citești

Sabin RUSU – Dezinsecţia

 

cs_logo_sq-300Anul 3000. Sărbătoarea de Anul Nou. Ora 00:42.

Toţi oamenii sunt evacuaţi din casele şi hotelurile unde petrec, de pe străzi, din cluburi. Absolut toţi. Nimeni nu e lăsat în urmă. Nimeni nu ştie ce se întâmplă. Totul se petrece rapid. Toţi sunt duşi în buncăre, nave şi camere anti-explozie. Se aştern zorii zilei şi odată cu ei, lumina rece a răsăritului. Lumea e goală. Nu poţi găsi pe nimeni nicăieri. Nu mai e nimeni care să spună ce s-a întâmplat noaptea trecută. Doar eu. Dar nu o fac. Mi-e frică să nu mă audă. Continuă să citești

Sabin RUSU – Zile de război

 

cs_logo_sq-300Privesc pe geamul navei şi încerc să uit ce am lăsat în urmă. Ceva ce oricum nu mai e acolo acum. Deci, de ce să sufăr? Pentru că există amintirile. Felul brutal în care a început războiul, oamenii care au aflat totul când lupta era în punctul culminant… Dar, asta e… Asta a fost!

Nici eu nu știu cât timp mai am. Măcar plec şi scap de tot. Dar nimeni nu ştie asta. Mă uit încă o dată pe geam şi revăd oraşele arzând, mările care dau pe afară, oamenii întinşi printre ruine, copii, femei, bărbaţi. Continuă să citești