Bărbatul 1 priveşte spre cer. E de un albastru deschis, luminos, fără nori. Soarele e şi el acolo. E ca un tablou de vară, totul fiind conturat perfect. Timpul trece, iar soarele începe încet să apună. Bărbatul decide să se ridice de pe bancă. Ezită o clipă. Apoi pleacă.

Femeia 1 priveşte pe geam. Ţine în mână o carte întredeschisă. Parcul de vizavi e plin. Copii, femei, bărbaţi, oameni de toate vârstele se plimbă de colo-colo, într-o mişcare continuă. Femeia 1 oftează adânc, apoi revine la lectură.

Bărbatul 2 priveşte în jur. În librărie e linişte, dar oamenii sunt activi.

Casieriţa 1 îi împachetează Bărbatului 3 cărţile cumpărate, iar Casieriţa 2 o ajută pe Femeia 2 să găsească ceva potrivit de citit.

Femeia 3 intră pe uşă, iar Bărbatul 1 intră după ea. Acesta scoate o armă din hanorac şi toată lumea se opreşte în loc. Nimeni nu mişcă şi, pentru o clipă, Bărbatul 1 priveşte în jur. Şi trage. O face din nou şi din nou, până ce Bărbatul 3 cade secerat.

Femeia 3 ţipă, iar Bărbatul 1 trage în ea. Trage 13 focuri şi se opreşte.

Victima este de mult la pământ.

Femeia 1 observă steagul alb-negru care atârnă pe sub hanoracul Bărbatului 1 şi se uită la cartea sa. Întâmplător, ambele obiecte se referă la acelaşi lucru. Acelaşi cerc alb, cu litere nedesluşite, inscripţionate în el şi dar şi deasupra lui, totul pe un fundal negru.

Toată lumea, în genunchi! Oamenii rămaşi în viaţă se supun. Mâinile la spate, strigă din nou Barbatul 1! Fără speranţă, oamenii fac încă odată ce li se spune.

Brusc, Femeia 2 se ridică. Bărbatul 1 nu reacţionează. Aceasta îşi dă jos paltonul pe care îl are pe ea şi, iese la iveală acelaşi steag negru, cu un cerc alb şi inscripţii de aceeaşi culoare pe el. De asemenea, scoate din geantă 4 saci de mici dimensiuni. Începe să-i pună pe capetele ostaticilor, în timp ce, Bărbatul 1 dă foc la steag şi îl aruncă peste cărţi. În scurt timp focul se răspândeşte peste rafturi.

Deodată, Casieriţa 2 se ridică şi apasă butonul de alarmă. Un sunet ascuţit şi repetat începe să se audă în librărie şi în afara acesteia. Apa ţâşneşte la auzul alarmei şi un fum dens cuprinde librăria. Nu înainte de a se auzi trei focuri de armă şi trei trupuri care cad la pământ.

Casieriţa 2 apucă să fugă spre uşă, dar, se împiedică de ceva. Era unul dintre ostatici. Se ridică, deschise uşa şi, cu un ultim efort strigă: Ajutor! Atât. Apoi, fu împuşcată.

Cei doi terorişti ieşiră pe uşă imediat după aceea. În jurul lor, oamenii erau îngroziţi. Sirenele poliţiei şi ale ambulanţei se auzeau în depărtare, iar tensiunea se aşternea în aer. Cu două focuri de armă, cei doi terorişti îşi iau viaţa.

Oamenii ţipă şi fug în toate părţile, lumea parcă înnebuneşte şi toată scena pare desprinsă din filme. Realitatea e însă mai crudă. Noaptea se aşterne încet. Poliţia aranjează scena crimei după ce trupurile lipsite de viaţă sunt luate. Ancheta începe. Nu sunt prea multe de aflat. Televiziunea apare şi ea. Un cameraman reuşeşte să se strecoare în librăria unde a avut loc atacul.

Totul e în direct. Acesta păşeşte încet, parcă nu vrea să fie auzit. Camera e îndreptată spre un perete ars, unde ceva e scris cu spray peste funingine. O rămăşiţă a steagului alb-negru stă atârnată de un cui.

Literele sunt albe, citeţe: „Oamenii sunt doar micile piese de joc de pe tabla NOASTRĂ” –ISIS

SABIN RUSU are numai 14 ani, e un tânăr romantic și visător și este prietenul nostru, junior la Cultura de sâmbătă…