UN AFORISM –  Dacă ne implicăm în mod serios în jocurile puterii, succesul sau eșecul nu sunt decât măști ale destinului sau libertății, care, la rândul lor, ascund mecanisme de control social. (Leonidas Donskis)

UN GÂND – `Cunoașterea cea mai redusă pe care o putem dobândi despre adevărurile cele mai înalte este mai prețioasă și mai de dorit decât cunoștința cea mai sigură despre lucrurile cele mai mici…  (Aristotel, citat de Fericitul Anton Durcovici)

EVOCARE  –  Fericitul Anton Durcovici a fost evocat la Târgoviște, locul de care a fost legat în decursul a două decenii. „La Galaţi, la 6 iunie 1948, am vorbit despre taina Sfintei Euharistii şi am îndemnat la preţuirea şi frecventarea liturghiei şi a împărtăşaniei, iar pe copii îndeosebi i-am îndemnat să se roage cu evlavie şi statornicie […] La Săbăoani, judeţul Roman, 5 septembrie 1948, am predicat despre Dumnezeu, cu care nimeni nu se poate compara, şi însuşirile lui mai ales atotputernicia, îndemnând la încredere nestrămutată în el la orice fel de nevoie trupească sau sufletească […] La Pildeşti, judeţul Roman, 6 septembrie 1948, predica era despre Adormirea Maicii Domnului, hramul bisericii, şi despre fericirea vieţii veşnice în cer […] La Luizi-Călugăra, judeţul Bacău, 14 septembrie 1948 […] am arătat puterea dumnezeiască a lui Christos răstignit în cruce […] La Butea, judeţul Roman, 10 iunie 1948, am predicat despre Sfânta Treime […]”.

STLISTICA ERUDIȚIEI  –  „Bunătatea, frumuseţea şi adevărul nu se prezintă niciodată pe ele însele sub aceste nume; acestea ne permit să privim, să ascultăm şi să înţelegem lumea fără a o împărţi în categorii opuse”… (Leonidas Donskis, „A small map of experience. Reflections & aphorisms”)  La data de 11 iunie 2009 poposeam pentru prima dată în oraşul cu geneză medievală situat la confluenţa râurilor Neman şi Neris, centru vital al Marelui Ducat al Lituaniei, oraş hanseatic, scaun de Arhidieceză catolică, capitală provizorie a Lituaniei interbelice şi sediu al uneia dintre cele mai importante universităţi din regiunea Mării Baltice ce poartă numele marelui duce Vytautas cel Mare (1392-1430). Creaţie a Lituaniei independente, universitatea găzduia în acea zi, de la ora 9, în Aula Magna de pe strada Gimnazijos, nr. 7, în prezenţa veneratului preşedinte al statului, Valdas Adamkus, deschiderea oficială a celei de-a opta conferinţe de studii baltice în Europa. Tema conferinţei, de această dată, viza locul Mării Baltice ca loc al intersecţiilor identitare multiple, ca matrice a unor valori care nu de puţine ori şi-au dovedit valenţele universale. Poate că niciunul dintre participanţii la această reuniune academică nu simboliza în mai mare măsură, atât prin intervenţiile sale în plenul manifestării, cât şi prin însăşi istoria sa personală, acel spirit al sintezei, acel echilibru al confluenţelor mai mult decât Profesorul Leonidas Donskis, adevăratul spiritus rector al acestei reuniuni ştiinţifice de mare ţinută. Am simţit atunci acei soli intelectuali pe care ştia să-i transmită fiecăruia dintre auditorii săi marele profesor. Erudiţia prodigioasă, inteligenţa capabilă să exploreze şi să înţeleagă rădăcinile şi multiplele ramificaţii ale conceptelor abordate, memoria uluitoare, generozitatea şi verva cu care împărtăşea darurile culese după o activitate fertilă de cercetare şi cunoaştere, bogăţia stilistică a frazei, privirea limpede şi empatică, şarmul modestiei şi abia perceptibilei timidităţi, simţul umorului, pofta de viaţă şi lipsa oricărei morgi academice, toate acestea m-au cucerit şi m-au făcut să-mi doresc să-l revăd pe distinsul vorbitor care ocupa pupitrul cel mai înalt al acelui for intelectual. Întors de la Kaunas am căutat în rafturile bibliotecilor şi am citit tot ceea ce am putut identifica din scrierile sale. Am încercat, totodată, să cunosc mai bine omul care mă încântase prin calităţile sale umane şi intelectuale excepţionale. Leonidas Donskis era, aşadar, atunci când am avut privilegiul de a-l cunoaşte, personalitatea care domina şcoala filozofică lituaniană, un spirit enciclopedic, de o mare capacitate de creaţie. Obţinuse în anul 1990 un doctorat în filozofie de la Universitatea din Vilnius iar nouă ani mai târziu un al doilea titlu în filozofie morală şi socială de la Universitatea din Helsinki. Era considerat una dintre figurile europene cele mai importante în domenii precum filozofia istoriei, filozofia culturii, filozofia literaturii, critica socială şi culturală, aspectele identitare ale regiunii baltice. În scrierile sale, dovedise viziunea, capacitatea de înţelegere şi percepţia unui savant din domeniul ştiinţelor umaniste, dovedindu-se capabil să traverseze cu uşurinţă limitele dintre disciplinele academice şi să realizeze analize interdisciplinare de o mare relevanţă ştiinţifică. Cercetările sale cu privire la operele lui Niccolò Machiavelli, Giambattista Vico, utopiile şi distopiile modernităţii (în special cele prezente în lucrările lui Evgheni Zamiatin, Mihail Bulgakov, George Orwell, Czeslaw Milosz, Arthur Koestler, Milan Kundera), investigaţiile asupra teoriilor naţionalismului, antropologiei filozofice a naţionalismului, conceptului de „Europa”, aşa cum apare acesta în literatura de specialitate din Europa Centrală şi de Est, influenţa ideilor filozofice şi sociologice asupra prejudecăţilor şi tiparelor noastre mentale, originile religioase ale individualismului occidental şi toleranţa politică se afirmaseră ca fiind inovatoare, inspirate, pătrunzătoare.

ALT  GÂND –  Logica, gustul artistic, bunele maniere, caracterul și multe altele se dovedesc înfăptuiri sufletești trainice, prin aceea că înfruntă neprevăzutul prin mijloace create de propria lor constituție. (Constantin Rădulescu-Motru, „Caracter și destin. conferințe la radio, 1930-1943”, Ed. Casa Radio, București, 2003, p. 279.)

SILVIU  MILOIU  este profesor universitar, la Universitatea VALAHIA, din Târgoviște…