E pur și simplu natural să ne întrebăm ce urmează. După unu urmează doi, după luni urmează marți, după zi urmează noapte, după simulări urmează jale, dar ce urmează după moarte e o întrebare pe care mulți ne-o punem. Omul, creativ și înzestrat, a venit cu multe idei, câte și mai câte dovezi să-și susțină opinia, că de, când nu are geniala specie umană dreptate, ce mama… Să continuăm. Continuă să citești
Arhive etichete: Alexandra NĂSTASE
Alexandra NĂSTASE – Demonii întunericului
E întuneric, dar e bine. E cald. Ceva te atinge încet și îți șoptește la ureche: Șșșștttt! E în regulă. Sunt aici. Nu ai de ce să te temi dacă îți ții ochii închiși… Și îi ții închiși atât de mult, încât pierzi noțiunea timpului. Aștepți, dar ce? Sau mai bine spus, pe cine? Ce se întâmplă în jurul tău e greu de stabilit. Auzi voci și șoapte fără noimă. Încerci să deslușești ce se petrece în camera întunecată, dar fără rost. Un gust amar îți umple gura. Ce e și de unde vine? Sânge? Nu, nu e posibil. Continuă să citești
Alexandra NĂSTASE – Magia, de la fantezie la realitate
Fie că e vorba de un vis, de un moment, de un sentiment, toți am spus despre ceva că e magic. Toți am spus magie măcar o dată în viață. Asta e cartea ta! Magie… Cum ai știut ce îmi doream de Crăciun? Magie (sau spionaj, depinde)… Ai copiat la test și nu te-a prins? Magie (chiar neagră,dacă îmi permiteți)… Dar ce este magia?
Pot să vă spun din start că nu e chiar ca în filme. Nu contează cât de tare țip Obliviate, mama n-o să uite că nu am făcut curat în cameră. Vai, dar cât de ușor ar fi să pot să strig Accio telefon, și telefonul să vină la mine; aș economisi atâta timp! Și doar dacă ar funcționa, să zic, Alohamora de fiecare dată când vin de la sala de sport și găsesc ușa încuiată la clasă… De ar fi atât de simplu, aș omorî toți păienjenii din casă, ce să mai, din lume, cu Avada Kedavra; dacă tot e blestemul de neiertat, să fac și eu un bine omenirii (Herry Potter? Careva? Nimeni? Ok…). Continuă să citești
Alexandra NĂSTASE – Timpul trece
Ce aș putea să scriu? Aș putea să scriu despre viață. Ce e viața? Ne naștem, trăim și apoi ce? Nu mai existăm? Mergem altundeva? Unde mergem? Ce se întâmplă? Altă planetă, altă dimensiune, alt univers; cum ajungem acolo, cum e viața acolo și mai important, pot să mă uit la telenovele coreene acolo? Atâtea incertitudini și răspunsuri ba. De ce nu există răspunsuri? Cine se presupune că are răspunsurile și de ce nu le dă? De ce ne comportăm toți ca și cum întrebările nu există? Anii trec prin fața noastră și nu știm cum și de ce. Nu facem nimic ca să încetinim timpul. Continuă să citești