1.Rostire; în memoria domnului Romulus Rusan

Așezarea corectă a cuvântului este o taină, o taină care se lasă dezvăluită greu,care își arată frumoasele rosturi în sclipiri mici, pătrunzătoare și reci. Au răceala siguranței rostirii, spunerii corecte a esenței lucrului arătat, spus, povestit. Nimic nu strică, nimic nu deranjează această așezare, această construcție care este esența fiecărei zidiri, fiecărei puneri la locul ei a stării, a stării de a nu lăsa pradă uitării și întreruperii nefirești a memoriei. Continuă să citești →

Adrian Pancu. După nouă ani….

Cât a trăit, Adrian Pancu a adunat obiecte și stări care făceau parte din universuri descompuse, din lumi rupte, fărâmițate. Și-a construit, și-a făcut cu ele o lume a lui, alcătuită așa, din fragmentele și din atingerile celor cărora acele obiecte le-au aparținut. Cât a trăit, Adrian Pancu s-a înconjurat de oameni pe care i-a transformat de-a lungul timpului în apropiați și prieteni. Și-a făcut cu, și alături de ei, o viață bună și plăcută, o viață mai mult sau mai puțin luminoasă, mai liniștită sau mai tumultoasă. Așa a trăit Adrian Pancu, alături și împreună cu/de obiecte urmărite de poveștile lor și alături și împreună cu/de oameni care în permanență se povesteau. Continuă să citești →

La plecarea ta . De tot.

prietenului meu plecat de tot,

prietenului meu Adrian Gabriel Angheluță… Continuă să citești →

Domnu’ Năstase.

Rock on!

pentru că toate sunt mai mult în interior și se văd și se arată greu.

fiindcă niciodată nu găsești pe cineva. pe altul. pe celălalt. Continuă să citești →