Se spune că viaţa ne oferă ce merităm. Dar, dacă nu merităm ce primim şi alţii nu primesc ce merită?

 Îl priveam tăcut. Chipul îi era palid şi însângerat. Era în viaţă. Dar striga, repetând ceva la nesfârşit. Nu înţelegeam ce spune. Oare conta? Mă întreb ce păţise. Părea un tânăr chipeş. Părea, poate chiar fusese. Înalt, slab şi parcă, nelămurit. Nelămurit de ceva. Şi se uita într-un singur punct. Îl fixa cu privirea.

 – Sabin Alexandru, strigă asistenta. Continuă să citești →