ÎNTREABĂ-MĂ…
Îmbracă-mă, dezbracă-mă,
cu gândul, cu visul neclar,
biblioteci de cuvinte mă acoperă
când foile rupte cad, Continuă să citești
Arhive etichete: Două
Constanţa POPESCU – Două
Utilizatorii de vise
Utilizatori de vise bărbaţii,
le ȋnchid ȋn zona aceea gri
unde nu cer nimic şi nu se laudă,
de unde le pot scoate pe rând
și le compară surprinşi, cât de bogaţi sunt.
Mimează deseori iubirea
şi o colorează ca ȋn cartea copilăriei,
să sară ȋn ochi, dacă nu sare din suflet. Continuă să citești
CONSTANȚA POPESCU – DOUĂ
Încredere
Deschide primăvara degetele lungi
de verde pictat pe muguri, pe frunze.
Razele calde ale dimineților,
picură pe umerii uitării
și floarea începe să coloreze
gândul cu refrenul ei ascuns. Continuă să citești
Constanţa POPESCU – Patru…
Constanţa POPESCU – Două
Când cade zăpada
Este iarnă și ninge,
păcate să-ngroape
dorințe, neputințe și nevoile toate.
Albește cărarea să n-o încurcăm,
pârtie facem în fulgi de poveste, Continuă să citești
Constanţa POPESCU – Două
Iarnă cu dor
Flori căzute din cer,
zile în dar de la Înaltul,
pe care nu pot să le pictez
decât cu lumină,
când totul în jur devine culoare.
Poeții mai mor în suflet și în dor,
iarna se așterne între noi.
Tot îți mai cer cu gândul uneori
bate-mă Doamne, cu brazi și cu flori,
dă-ne sărbătoare, uitare. Continuă să citești