Arhive etichete: Erica Oprea

Erica OPREA – Medicamentele sufletului

 

          Erica_Oprea Dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiți, arată-le compasiunea ta. Dacă vrei ca tu să fii fericit, arată-ți ție compasiune. (Dalai Lama)

Se spune că nivelul spiritual al unei persoane se vede în modul în care poate iubi, ierta, empatiza cu cei din jur. Modul în care se poate realiza acest lucru este, teoretic, simplu: ne uităm în interiorul nostru și descoperim Continuă să citești

Erica OPREA – Identitatea virtuală versus identitatea reală

 

Erica_OpreaIdentitatea personală, reală, cea care se formează în timp, în perioadele vieții noastre, supusă unui traseu sinuos, este un cumul de elemente ce depinde de comportamentul nostru de care nu suntem, probabil, întotdeauna conștienți, dar și de imaginea pe care dorim să ne-o creăm despre noi înșine, de stima de sine și de individualitate. Este modelabilă de mediu, de trăiri, de evenimente care Continuă să citești

Erica OPREA – Femeie

 

Erica_OpreaSe poate constata destul de ușor că cele mai cunoscute nume de artiști vizuali, dar și din alte domenii artistice, până aproape de secolul XX, aparțineau unor bărbați.

De ce? Oare femeile nu lucrau, nu se exprimau prin aceste mijloace sau rezultatele nu erau de calitate? Oare considerau activitatea lor doar ca fiind un mod de petrecere a timpului liber? Oare nu aveau curaj să își dezvăluie adevăratele abilități sau nu erau luate în seamă? Continuă să citești

ERICA OPREA – Căutarea

 

Erica_OpreaExistă ceva în spatele nostru, ceva care ne face să fim ceea ce suntem, un element care ne oferă un sens și niște explicații asupra modului nostru de a fi. Se poate să îl cunoaștem, se poate să avem bănuieli asupra lui, se poate să nu știm nimic despre el. Un lucru este comun tuturor acestor situații: căutarea. Continuă să citești

ERICA OPREA – Despre încredere….

       Erica_Oprea     „Păstrează-ți visele vii. Înțelege că pentru a realiza ceva trebuie să ai credință și încredere în tine și în ceilalți, viziune, muncă, determinare și dăruire. Amintește-ți că toate lucrurile sunt posibile pentru cei care cred.”   (Gail Devers, atletă) Continuă să citești

Erica OPREA – Consumatorul de artă

 

Erica_OpreaO eră pare a se sfârși, scufundând odată cu ea o serie de idealuri, modele și principii, atât moral, cât și din punctul de vedere al culturii. Se îneacă în istorie și lasă loc unei epoci noi, care se insinuează violent în viețile noastre, chiar dacă nu știm clar ce aduce cu ea. Știm doar că trebuie să o adoptăm, trebuie să fim în pas cu tendințele pentru a ne confirma social. Consumul este cheia după care judecăm.

Se pare că omul de azi dorește, cu tot dinadinsul, să se opună Continuă să citești

CORESPONDENȚE SUBIECTIVE – Erica OPREA

 

E confesiunea subiectivă a domnișoarei Erica OPREA, elevă în clasa a XII-a, la Colegiul Național „Constantin Carabella”, din Târgoviște. Are delicatețea desenelor sale, transformă, cum spune, emoțiile în culori și vă propune aceste imagini transcendente…

Erica_OpreaCând desenez sau pictez ceva, de cele mai multe ori, este ca și cum aș transforma gândurile și emoțiile în forme și culori… Cuvintele marelui Nicolae Grigorescu exprimă în totalitate această metamorfoză : „Fă ce simți și atâta cât simți… unde nu te mai mișcă lasă paleta jos: lucrul tău, fiind numai sinceritate, va crește și se va desăvârși în sufletul celorlalți. Va trăi. Altfel, îl omori…” Continuă să citești

Erica Oprea – Clarobscur

 

Erica_OpreaOrice formă se constituie din plinuri și goluri, din prezent și absent. Fără goluri nu ar mai exista forme, nu am putea distinge nimic și totul ar fi o masă compactă, o aglomerare de obiecte care se amestecă într-un joc al preaplinului, o peudo-bunăstare apăsătoare. Ceea ce nu există oferă sens, devine fond pentru formele noastre, diferențiază și ne ghidează privirea. Știu că ideea de gol produce teamă, nesiguranță, gol în stomac… Fugim de el, căutăm refugii, ne ghidăm toți pașii după dorința de a nu ne lipsi nimic, Continuă să citești

Erica OPREA – Curaj, nebunie…

Erica_OpreaÎn ziua în care am scris acest articol, o zi aparent ca toate celelalte, lungă, cu atelier, cursuri, am experimentat o trezire ce a coincis, în mod mai mult sau mai puțin surprinzător, cu trezirea de dimineață. În schimb, cea dintâi a fost una extrem de profundă, o revelație ar numi-o unii, cu scuzele de rigoare că sună a clișeu. Continuă să citești