Actul IV
Pe malul mării. Nausicaa. Regina.
REGINA: Trebuie să laşi mofturile, fetiţo, şi să te supui voinţei tatălui tău.
NAUSICAA: Mai bine moartă decât să mă mărit cu Ulise. Ăsta e ultimul meu cuvânt.
REGINA: Ulise e un bărbat matur şi plin de înţelepciune. Altul mai matur n-o să găsim niciodată.
NAUSICAA: V-am cerut eu vreodată să-mi găsiţi un bărbat? Din partea mea n-au decât să crape cu toţii, dacă vrei să ştii.
REGINA: Nesăbuito, te răzvrăteşti împotriva hotărârii lui Alcinou? Spune, ţi-a lipsit vreodată ceva în palatul tatălui tău? Te-am iubit ca pe lumina ochilor noştri.
NAUSICAA: De asta vreţi să mă faceţi nefericită!
REGINA: Orice prinţesă din lume s-ar mândri cu un asemenea siţ. Gândeşte-te, e cunoscut şi admirat de toată Antichitatea. Continuă să citești →

NAUSICAA: Ulise, iscusitul Ulise în Insula Fericiţilor… (Începe să plângă.)
ALCINOU: Recunosc că situaţia e cât se poate de delicată. Tu ce părere ai, Demodoc?
DEMODOC : Pe cele şapte muze ale Parnasului, dacă omul ăsta este Ulise eu sunt corabia Argo.
ALCINOU: Să nu ne înfierbântăm, poate că ni se oferă o şansă istorică. (Cască.) Daţi-mi coroana, mi-a venit cheful să guvernez.
REGINA: Ultima dată ai lăsat-o în poiata găinilor, Alcinou. (Pauză.) La latrină ai căutat-o?
ALCINOU : Poftim, era în borcanul cu murături. (Îşi pune coroana pe cap.) Aşadar dumneata, stimate colega, pretinzi că ai fi renumitul Ulise? Continuă să citești →

(Intră Alcinou.)
ALCINOU: Pe fulgerele lui Zeus! Iar vă certaţi?
EURIAL: Pacostea de Arete l-a insultat pe marele ceasornicar al palatului.
ALCINOU: Arete să nu se amestece în chestiunile de ceasornicărie. De mult vroiam să-i spun că-s cam nemulţumit de educaţia prinţesei. (Pauză.) Un moment! (Striveşte cu papucul un gândac pe perete.) Continuă să citești →

PRIMUL ACTOR: S-a hotărât până la urmă cine va recita oda către Artemis? Eu unul socotesc că Eliatreu n-are destulă experienţă.
AL DOILEA: Îl auzi, Eurial? Vrea să tragă iar spuza pe turta lui. (Înghite un gălbenuş, apoi, adresându-se primului actor.) Vrei şi tu un gălbenuş, nesuferitule?
EURIAL: Ca să nu vă mai ciorovăiţi, oda o va declama Naubolid. Continuă să citești →

Actul II
O sală în palatul lui Alcinou. Ulise meştereşte la pianina mecanică a reginei.
ULISE (Lucrează bombănind.): Pe barba lui Poseidon, hodorogită maşinărie! Ia să vedem, la ce-or fi servind rotiţele astea? (Scotoceşte în interiorul pianinei. Se aud câteva hârâituri, pe urmă câteva acorduri.) Aşa, cred că te-am dibuit, blestemato!
(Intră Demodoc, aedul lui Alcinou.) Continuă să citești →

NAUSICAA: Cu cine vorbeai, marinarule?
ULISE: Cu nimeni, prinţesei i s-a părut.
NAUSICAA: Uite, ţi-am adus mantia.
ULISE: Mulţumesc. (Se aşază pe o piatră, ceva mai depărtişor de prinţesă.)
NAUSICAA: Nu s-ar spune că eşti din cale afară de prietenos.
ULISE: Nu.
NAUSICAA: Eu am alergat într-un suflet să-ţi aduc mantia. Nu te uiţi la ea? Continuă să citești →

PRIMA DOMNISOARA: Astăzi e rândul lui Bacis să povestească.
A DOUA: Limbuta asta o să ne toarne iarăşi o istorie necuviincioasă.
A CINCEA: Dacă nu-ţi plac poveştile mele, înfundă-ţi urechile, mironosiţo. Sau aşază-te lângă mătuşica Arete şi trage-i şi tu la aghioase.
A DOUA: Scârţ! La poveştile necuviincioase micuţa asta ciuleşte urechile cel mai abitir. Continuă să citești →

PERSONAJELE:

Nausicaa
Arete
Domnişoarele de onoare ale prinţesei
Ulise
Duhul lui Elpenor
Alcinou
Regina
Demodoc
Eurial
Actorii
Agenor
Trei băştinaşi
Consilierii lui Alcinou Continuă să citești →