1. CUTRĂ BĂTRÎNĂ LA PUPAT DE MOAȘTE

Junker n-a venit chiar degeaba în România: a pupat și el un cur de frunte! Fiind cam de aceeași teapă cu posesorul bucilor frontale, nu cred să-l fi deranjat duhoarea neuronilor ticăloșiei și imposturii de sub ele.

2. MACRON, CINICUL! Continuă să citești →

1. RESTITUIRI – MICA SIRENĂ (Basm de adormit peştii)

În vremea despre care glăsuieşte povestea noastră, trăia pe fundul mării în ape tulburi, reci şi neprietenoase, o mică sirenă. Acolo venise pe lume într-o scorbură calcaroasă săpată de curenţii marini, în negura adâncurilor unde cu greu îşi făcea loc câte o rază de soare. Cu toată vitregia locului, mica noastră sirenă se născuse cu o coadă unduită ce mângâia cu graţie spaţiul lichid, avea înotătoare ce săgetau adâncul cu multă îndrăzneală, avea gene lungi şi părul de alge aurii că se mirau părinţii cum de ieşise din două fiinţe care împrumutaseră culoarea şi asprimea mediului lor, asemenea mândreţe de făptură. Continuă să citești →

1. OFERTĂ FĂRĂ LICITAȚIE CU STRIGARE

Prin anii 1990-91, tocmai ieșiți din noaptea totalitară și din corsetul partidului unic, s-a dat liber la înființarea de noi partide, pe lîngă cele tradiționale reintrate în legalitate și, desigur, pe lîngă nou-născutul de tristă amintire FSN, primul pe listă, fără voia noastră. Îmi amintesc că tot la vremea aceea, venise pe lume și un bastard născut din antipatia iliesciană pentru monarhie. Se numea: ”Partidul Antimonarhic pentru Republica România” (atenție, PAR!). Continuă să citești →

1. TRIST, RUȘINOS ȘI REVOLTĂTOR – La Palatul Cotroceni, acolo unde Klaus Iohannis se comportă de parcă l-a adus de acasă ori că cineva i l-a lăsat moștenire, ceea ce trebuia să însemne momentul responsabil, fast și senin, derobat de patimi și resentimente al investirii noului Cabinet, s-a transformat în gestica unei mîrlănii băsesciene îmbrăcată în straie nemțești, reci, distante și arogante. Pierzător în derbiul politico-electoral în care, fără a-l invita cineva, a pariat pe un cal mort și privind rezultatul scrutinului din 11 decembrie 2016 ca pe un afront și eșec personal, Klaus Iohannis n-a fost în stare să se ridice la minima înălțime a funcției și-a fișei postului nici măcar de ochii lumii, nici măcar de dragul salvării aparențelor. Continuă să citești →

1.Tăcutul de la „Masa Tăcerii”

A devenit virală pe Internet fotografia, pînă mai ieri, tăcutului Iohannis, imortalizat stînd călare pe unul din scaunele Ansamblului sculptural Brîncuși de la Tîrgu-Jiu. Ceea ce pentru vizitatorul, cetățeanul de rînd gestul s-ar fi constituit într-o amendabilă contravenție, pentru Iohannis nu e decît traducerea în românește, clară, explicită, a disponibilităților arbitrar căpătate, a multor libertăți luate cu de la sine putere, inclusiv de se considera îndreptățit să-și așeze dosul oriunde vor mușchii lui prezidențiali. Continuă să citești →