XXX În aceste zile de primăvară rece, Ion Cristoiu se arata jucăuș și abject, cu o vigoare care poate să le vină numai celor fecunzi în venin. Singurul personaj din literatura universală cu care pot să îl asemui este Piticul Cinabru: candid în manifestare și odios în ființă, drăgălaș ca apariție și trist ca destin. Ion Cristoiu este Piticul Cinabru al jurnalismului românesc. Continuă să citești →

Anul 2016 – A marcat un deceniu de când comunismul a fost condamnat oficial în Parlamentul de la Bucureşti, dar a fost şi momentul în care “stânga” a revenit majoritar în acelaşi parlament. Un eveniment trecut şi unul recent, aparent de neasociat, pe fundalul cărora a apărut al treilea volum al Istoriei comunismului în România (1972-1975), în coordonarea istoricilor Mihnea Berindei, Dorin Dobrincu şi Armand Goşu. Relevanţa acestui demers editorial ar trebui să fie evidentă de la sine: formal, Statul român s-a dezis târziu de etapa sa comunistă, mai ales dacă raportăm gestul politic al condamnării la modul violent şi tragic în care s-a produs faptic această despărţire, în Decembrie 1989. Continuă să citești →

Mersul trenului

Pentru un om, trenul vieţii merge adesea după cum şi-a aşezat înaintea paşilor repere solide: traverse de beton sau de lemn, şine de oţel, măcar terasament de pietriş înălţat peste linia mediană a solului. La fel este şi pentru o ţară, doar că aceasta nu se urcă într-un tren, ea merge pe reţeaua de căi ferate pe care şi-o construieşte. Continuă să citești →

ȘTIRE ROMÂNEASCĂ –  Ce sa comentezi la așa ceva… Vorba cronicarului, „se sparie gândul” …  Cetatea Capidava din județul Constanța, fost centru fortificat geto-dac și apoi castru roman, a fost greșit restaurată, astfel încât la ora actuală nu mai corespunde criteriilor de autenticitate și integritate definite de UNESCO. Susținut cu fonduri europene, proiectul a fost desfășurat de Consiliul Județean Constanța, valoarea investiției fiind de circa 16 milioane de euro. Lucrările trebuiau să se încheie la data de 31 decembrie 2015, dar între timp au apărut probleme „care fac subiectul unei anchete DNA”, astfel încât termenul a fost prelungit până la 31 decembrie 2017, lucrările urmând să fie achitate însă din fonduri proprii ale Consiliului Județean Constanța. Continuă să citești →

1. „MITUL” MOLDOVA – Văd tot felul de păreri pro sau contra declarațiilor recent făcute de istoricul – maestru al manipulării – Lucian Boia, în completarea celor inițiale ale ambasadorului James Pettit, cu privire la „mitul” că Moldova nu este România.
Îmi permit și eu două observații, din conștiința mea preocupată relativ constant de „frații” noștri de peste Prut: 1. Nici Boia, nici Pettit nu sunt chiar îndreptățiți să emită judecăți pe acest subiect. Nu au fost deportați de sovietici în Siberia, nu au luptat cu transnistrenii, nu sunt nici măcar urmași ai unor oameni trecuți în aceste calvaruri „ale istoriei”. La urma urmelor, cei în măsură să spună ce e și ce nu e Republica Moldova sunt proprii ei cetățeni. Să spună acum sau pe viitor. 2. De remarcat durata de timp la care a survenit intervenția în spațiul public a lui Boia și sensul ei, anume în susținerea declarației ambasadorului american… Cam greu cu aprobările, băieți… Of, până se aprobă rapoartele astea … P.S. Ghilimelele nu sunt puse la întâmplare. Continuă să citești →

IPOTEZĂ  –  Poate că asta este cheia de interpretare … KWI nu a vrut, de fapt, nici să candideze, nici să fie președinte. A fost împins de la spate, convins, constrâns… Iar acum se poartă ca orice om care este silit să meargă zilnic la un job de care nu-i place. E apatic, absent, face tâmpenii, spune prostii, doar-doar ajunge în situația în care angajatorul îl pune pe liber, iar el se poate justifica acasă: „eu m-am străduit, el m-a dat afară”. Numai că face o confuzie gravă KWI: angajatorul lui real nu este cine l-a împins spre dealul Cotroceniului, ci este poporul român. Care începe să îl vrea concediat … Continuă să citești →

IPOTEZĂ  –  Poate că asta este cheia de interpretare … KWI nu a vrut, de fapt, nici să candideze, nici să fie președinte. A fost împins de la spate, convins, constrâns… Iar acum se poartă ca orice om care este silit să meargă zilnic la un job de care nu-i place. E apatic, absent, face tâmpenii, spune prostii, doar-doar ajunge în situația în care angajatorul îl pune pe liber, iar el se poate justifica acasă: „eu m-am străduit, el m-a dat afară”. Numai că face o confuzie gravă KWI: angajatorul lui real nu este cine l-a împins spre dealul Cotroceniului, ci este poporul român. Care începe să îl vrea concediat … Continuă să citești →

IPOTEZĂ  –  Poate că asta este cheia de interpretare … KWI nu a vrut, de fapt, nici să candideze, nici să fie președinte. A fost împins de la spate, convins, constrâns… Iar acum se poartă ca orice om care este silit să meargă zilnic la un job de care nu-i place. E apatic, absent, face tâmpenii, spune prostii, doar-doar ajunge în situația în care angajatorul îl pune pe liber, iar el se poate justifica acasă: „eu m-am străduit, el m-a dat afară”. Numai că face o confuzie gravă KWI: angajatorul lui real nu este cine l-a împins spre dealul Cotroceniului, ci este poporul român. Care începe să îl vrea concediat … Continuă să citești →