AMINTIRI DIN PRAF DE ZGURĂ
CAPITOLUL V
Derulă lista contactelor până ajunse la litera „t”. se uită câteva minute bune la ecranul telefonului până îşi făcu curaj să apese tasta de formare a numărului. Începu să-şi roadă unghiile şi simţi că inima îi bate cu putere. Pentru un moment, spera să nu răspundă nimeni, aproape se ruga să se întâmple asta. Dar apoi auzi un glas de femeie la capătul firului şi mintea i se blocă. Continuă să citești
ALEXANDRU TUDOR – Frică de mai…
1.
Să sari către lună
A reîntregi
Sculpturile secundelor trecute,
Ținute strâns în sforile uitării: Continuă să citești
Ochi
Suntem lucrări de artă. Suntem lucrări de artă unice şi avem două dovezi pentru a demonstra că această teorie este reală şi valabilă. Ochiul drept şi ochiul stâng.
Zi de zi ne privim în oglindă, dimineaţă de dimineaţă ne clătim faţa cu apă rece, an de an creştem sau îmbătrânim, iar ei devin din ce în ce mai adânci. Mări, deşerturi, ceruri, câmpii, abisuri. Continuă să citești
Oameni de zăpadă
Fulgi mărunți se grăbesc spre pământ
Ca și chemați de dorință.
Dorința de a-și îndeplini scopul. Continuă să citești
Rugăciunea bătrânei
Eu nu ştiam să joc nici table, nici şah
Nici tu nu erai jucător de elită
Şi n-aş fi crezut că tu, pui de vlah
Aveai zarul tău şi propria-ți țintă.
Eu, țară bătrână şi arsă de dor,
Tu, chip înțelept şi glas de voinic
Cântând munții mei te-ai făcut călător
Şi-ai vrut să nu afli de mine nimic. Continuă să citești
Joc ceresc
Flori care zboară
Și păsări care cresc.
În suflet primăvară
Și-afară joc ceresc. Continuă să citești
Take, Ianke și… Ranin
Așa începe și cariera mea de critic de teatru… Am fost să văd avanpremiera cu „Take, Ianke și Cadîr”, la Teatrul „Tony Bulandra”, din orașul meu cu trotuare desfundate. Primele informații sunt, cum zice un personaj din piesă, „uficiale”: Un spectacol de Mc Ranin, cu o distribuție de excepție: Constantin Dinulescu în rolul lui Cadîr și Carmen Ionescu în rolul Saftei, ambii de la Teatrul Național București, Mircea Andreescu – Take, Corneliu Jipa – Ianke, Sebastian Bălășoiu – Ionel, Ana Maria Carablais – Ana și Ilie Ghergu – Ilie. Continuă să citești
Nicole stătea pe aceeaşi bancă ca de obicei, cu căştile în urechi. Se gândea dacă făcuse bine că le chemase pe cele două fete. Cum aveau să reacţioneze ele? Îşi masă baza nasului ca să nu o ia durerea de cap. Nu prea avea astâmpăr. Schimba melodiile întruna şi toate i se păreau prea lente. Apoi se uită la ceas. Mai avea zece minute de aşteptat. Continuă să citești
bepoetry
„Numai pe tine te am, trecătorul meu trup…”
Nimeni nu îmi aparține, iar eu cu siguranță nu aparțin nimănui.
Sunt și nu sunt. Continuă să citești
„Omul cât trăieşte învaţă şi tot moare neînvăţat.” (proverb românesc)
Nu mă văd învățând ore in șir, dar mă văd învățând practic și înțelegând ce se întâmplă. Este o mare problemă cu materia predată la școală în exces. Ce vor elevii, este să aplice practic aceste lucruri și totul sa fie mai distractiv. De exemplu, dacă jucăm un joc care ne place, reținem mai repede și mai ușor regulile acestuia. Continuă să citești