Introvertire
în fiecare dimineață încep să plâng
nu sunt sigură de ce mi-e frică
mi-am sculptat chipul pe un copac
la care mă rog noaptea. Continuă să citești
Arhive etichete: Juniorii Culturii de sâmbătă
Andrei Cristian BOBEICĂ – Insula Șerpilor
Una din puținele insule ale României din Marea Neagră, Insula Șerpilor are numeroase legende pe care foarte puțină lume le cunoaște. Astfel ea apare chiar in legendele vechilor greci în poveștile despre întoarcerea aheiilor din Războiul Troian. Ahile, cel mai mare erou care a luptat pentru greci și a murit numai in urma săgeții trase de zeul Apollo în călcâiul său stâng, a fost transformat după moarte în semizeu de către Zeus la rugămintea mamei sale nereida Tetis. Tot la rugămintea acesteia zeul mărilor Poseidon a ridicat din mare un tărâm care a fost numit Leuce însemnând ,,insula cea albă” datorită apei mării învolburate care se lovea de stânci. Zeița Hera, stăpâna Olimpului drept mulțumire pentru ajutorul din marele război din Troia după moartea Elenei preafrumoasa fiică a lui Zeus din pricina căreia a și început războiul i-a dat-o drept soție pe aceasta lui Ahile. Nunta celor doi a fost mare și au participat toate nimfele nereide și geniile din Pontul Euxin și de atunci în orice seară Ahile și Elena se așezau la masă. Tot drept mulțumire lui Ahile Hera i-a construit și un templu. Continuă să citești
Larisa Ioana MILEA – Răzvrătire
Obișnuiam să fiu ironică. Uneori, mai mult din neatenție decât din răutate sfârșeam rostind replici usturătoare care lăsau urme adânci. Răneam orgolii și mă simțeam ,spre rușinea mea, puțin glorios. Cui nu-i place să vadă un om mare dându-se de ceasul morții să nu pară afectat de cuvintele unui adolescent rebel și neascultător, ușor obraznic, care cel mai probabil lenevește toată ziua ( dulcele presupuneri amare )? O priveliște admirabilă, aproape te unge pe suflet. Continuă să citești
Andreea Diana ANGHEL – Despre frică
Mark Twain, un mare autor, ale cărui opere ne-au înfrumuseţat copilăria spunea: „Curajul înseamnă rezistenţa la frică, stăpânirea fricii, nicidecum absenţa ei”. Dar, ca toţi oamenii mi-am pus filosofica întrebare: „De unde vine frica?”. Căutând pe internet, cum face orice tânăr al secolului al XXl-lea, am găsit numeroase articole de psihologie care m-au ajutat să înțeleg că frica este un produs al minții umane. Dar, oare, creierul meu nu are altceva mai bun de făcut decât să creeze tot felul de situații înfricoșătoare? Cred că cel care a spus „de ce ți-e frică nu scapi” a fost un om înțelept sau chiar un vizionar, dacă pot să-i spun așa. Continuă să citești
Diana PĂUN – Ne este frică de alte lucruri decât ar trebui
Acarofobie (teama de înalțime), claustrofobie (teama de spații închise), agorafobie (teama de spații largi, deschise, de piețe publice), acrofobia (teama de înălțimi), arahnofobia (teama de păianjen)… Cu toții ne temem de ceva. Frica este un răspuns normal și sănătos, dar mulți oameni se tem de lucrurile total inofensive. În special fobiile sociale, ca teama de a nu claca sau teama pentru locul de muncă sunt pe primul loc și torturează viața a milioane de oameni. Continuă să citești
Bianca MATEI – Cine suntem noi?
Frică, fricoși…
Dacă întrebăm „specialiști” din diferite domenii, vom primi, cu siguranță, diferite răspunsuri. Un biolog va spune, cu pragmatismul specific științelor exacte, că noi, oamenii, suntem mamiferele cu capacitatea conștientă de articulare a sunetelor. Perfect adevărat, însă acest aspect se referă la realitatea imediată, la ceea ce este palpabil și ușor de demonstrat. Pe de alta parte, un filosof va răspunde că omul este îmbinarea dintre material și spiritual, amestecul echilibrat dintre bine și rău, o reprezentare la nivel micro a Universului însușii. Filosofia chineză vorbește despre Ying și Yang, principiul conform căruia în orice aspect din lume există dualitate, menținându-se astfel un echilibru. Continuă să citești
Ana KELU – Frica te înghite ca o balenă
Ai vreo temere? Ai simţit vreodată că mai ai puţin şi te sufoci, că inima ţi se accelerează atât de tare încât simţi că mai are puţin şi exlodează? Dar că mintea ta s-a oprit dintr-o dată în a mai funcţiona normal şi că singurul lucru de care e în stare e doar să realizeze şcenarii înfiorătoare capabile să îţi paralizeze tot corpul? Te jenează ceva în zona palmelor? Oare nu cumva e sudoarea ce îţi înmoaie mâinile? Aceea transpiraţie cauzată de propria minte ce devine un adevărat pericol pentru tine însuţi, ba chiar o închisoare? Cunoşti sentimentul? Să nu îndrăzneşti să negi, ştiu că ai simţit pe propria piele toate aceste senzaţii, aceste simptome ale preacunoscutei „boli”… Continuă să citești
Diana Andreea TĂNASE – Frica
Dacă ar fi să căutăm cuvântul “frică” în dicţionar, am afla că ea nu reprezintă altceva decât o „stare de adâncă neliniște și de tulburare, provocată de un pericol real sau imaginar”, dar frica are o semnificaţie mult mai puternică. Pentru mulţi oameni frica a devenit parcă un mod de viaţă. Suntem înconjuraţi de frică, de teama că oamenii din jurul nostru ne-ar putea părăsi sau că situaţiile care ne marchează viaţa ar putea lua o întorsătură drastică, marcând astfel o schimbare în cursul ireversibil al timpului şi, implicit, al propriului destin pe care încercam cu disperare să-l proiectăm. Continuă să citești
Ioana Cătălina DUȚĂ – Frica și prejudecățile
Prejudecățile sunt păreri preconcepute, fără dovezi sau argumente pertinente, pe care le avem noi despre alte persoane și viceversa. Din păcate, acestea pot distruge un om pe o perioadă nedeterminată și chiar definitivă de timp. Au existat și încă există nenumărate cazuri ale unor persoane care au fost scoase din anumite grupuri sociale din cauza prejudecăților cu privire la ei iar aceștia au ajuns să își provoace singuri rău deoarece se consideră excluși din societate. Continuă să citești
Ionelia SOARE – Prizonierii iluziilor
Frică… o auzim foarte des, este acolo chiar şi când nu este rostită, se ascunde în interiorul nostru şi iese la iveală doar în faţă temerilor. Este frica ceva ce ne însoţeşte de la naştere? Ca un fel de dar pe care îl primim, dar nu este un dar, este ceva negativ, un aspect al vieţii construit pe ceva solid, poate pe baza unor evenimente marcante ale căror amprente s-au lăsat conturate apăsat asupra noastră făcându-ne temători. Continuă să citești