Mai am două, trei generaţii care mă vor mai recunoaşte drept profesorul lor, apoi voi fi un anonim trecând pe stradă… 

Stare… Un semn şi dispare… Efemeritatea stării de acum, efemeritatea parcurgerii unui drum de acum la acum…. Nu mai ştim cine suntem, ce identitate avem, care ne este propria noastră poveste, spre ce tărâm ne îndreptăm, cu ce tren ireal şi himeric ne rătăcim în vâltoare de abur şi scrum.. Continuă să citești →

Mai am două, trei generaţii care mă vor mai recunoaşte drept profesorul lor, apoi voi fi un anonim trecând pe stradă… 

BĂTRÂNII

Bătrînii veniți de departe
Aflați între viață și moarte
Cu amintirile împletite în barbă.
Stau de nici cînd în mijlocul poienii
Cu stele prin iarbă.
Stau bătrîni, lîngă o fîntînă bătrînă
Cu ochii ciopliți parcă-n lună,
Stau împietriți într-o rugă nebună… Continuă să citești →

Mai am două, trei generaţii care mă vor mai recunoaşte drept profesorul lor, apoi voi fi un anonim trecând pe stradă…

De opt ani, primarul din Preajba Poieni, Teleorman, nu a pus în posesie cu 3,59 ha pădure obţinute printr-o Hotărâre definitivă şi executorie a tribunalului, pe mama mea Drăgănescu Margareta, de 95 de ani. Fapta, abuz în serviciu este acum dezincriminată. Domnul primar poate acum dormi liniştit, iar mama va muri, ştiind că dreptatea nu există în această ţară. Mama va muri visând la pădurea din cer… şi la poienile ei minunate… Continuă să citești →

Mai am două, trei generaţii care mă vor mai recunoaşte drept profesorul lor, apoi voi fi un anonim trecând pe stradă… 

1.Un gând – Cabinetul Grindeanu, grindul pe care va eşua amiralul sau ayatolahul Dragnea cel mare…

2.Alt gând – Și iată că a mai trecut un an… Mulţumesc lui Dumnezeu pentru lumina acestuia, pentru posibilitatea pe care mi-a dat-o de a-mi ajuta familia, copiii şi de a mai fi alături de mama mea nonagenară… Lumea merge înainte din ce în ce mai tensionată, cu un orizont incert, de parcă semnele sunt de sfârşit de lume… Continuă să citești →

Mai am două, trei generaţii care mă vor mai recunoaşte drept profesorul lor, apoi voi fi un anonim trecând pe stradă…

1.Curioasă şi absolut nedumeritoare este reacţia oamenilor la gesturi, rememorări şi reevaluări ale unor oameni, ale faptelor lor, al contextelor în care au fost făcute… Vrei să valorifici, să scoţi în evidenţă şi te trezeşti cu proces de intenţie, cu interese ascunse, cu fariseisme… Eşti sincer şi eşti măsurat cu etalonul celor care te judecă… Eşti nedumerit, stupefiat şi te întrebi ce să faci? Să mergi înainte sau să clachezi, să te retragi în cochilia singurătăţii şi să rămâi uimit şi înspăimântat în faţa opacităţii şi siguranţei de sine a celor fără de gând şi simţire? Continuă să citești →