1. nud
Ești goală
și veioza se
întunecă.
Disperarea mea
îți
mușcă genunchii
ca o căţea. Continuă să citești
Arhive etichete: poezii
Puiu JIPA – Ji-pisme de sâmbătă
1.printre pietre
ochii obosiți
(amin tind)
2.pașii tăi
nu mai lasă
urme-n zăpadă
(vinovăția aripilor) Continuă să citești
Constanţa POPESCU – Două…
Bucurie
Când toate vorbele au murit,
odată cu deschiderea tăcerii,
ca o coroană m-a acoperit
la umbra încordată a-nserării.
O, Doamne cât m-a oropsit durerea
și m-a făcut să stau cu spatele la soare,
când toate în jurul meu erau putere
mă-ncrâncenam să cred că nu mă doare. Continuă să citești
Mariana OPREA STATE – Două poeme
Înainte de furtună
Presară-mi nori pe pleoape.
Să nu vadă furtuna
Care loveşte cerul.
Şi risipeşte-i
După-nfricoşătorul fulger,
A cărui strălucire Continuă să citești
Puiu JIPA – Ji-pisme de sâmbătă
1.dar minți
cînd spui că mint
și eu
e o minciună spusul
și minterea din noi
(fărădelegea nerostirii)
2.și e cod galben între noi
tu ningi
și eu
de ciudă
viscolesc
(antarctica primăvară) Continuă să citești
Octavian SOVIANY
1.contesa lui oacă
Intră în bar
oacă şi
contesa lui oacă –
cea mai pocită
ţigancă din
din dristor.
Se aşază la
masă şi sunt
solemni, aproape hieratici, Continuă să citești
Constanţa POPESCU – Două
Iarnă cu dor
Flori căzute din cer,
zile în dar de la Înaltul,
pe care nu pot să le pictez
decât cu lumină,
când totul în jur devine culoare.
Poeții mai mor în suflet și în dor,
iarna se așterne între noi.
Tot îți mai cer cu gândul uneori
bate-mă Doamne, cu brazi și cu flori,
dă-ne sărbătoare, uitare. Continuă să citești
Puiu JIPA – Ji-Pisme de sâmbătă
1.între tine și mine
disperarea unei nopți
amînate
și zîmbetul tîmp
al ceasului
de zăpadă
(sumar)
2.iar aripile tale
dorm tîrziu
urlînd de toamnă Continuă să citești
Octavian SOVIANY – Zece…
1.Burniţează
pe acoperişurile
braşovului.
Iar urşii coboară
odată cu noaptea
prin cartierele
mărginaşe. Scormonesc
prin gunoaie. Mănâncă
salam otrăvit. Şi privesc
prin ferestre la oamenii Continuă să citești
Constanța POPESCU – Două
Un timp pentru toate
Este vremea nucilor căzute
de plânse ploi și coapte vârste.
Este vremea dorurilor mute,
melancoliilor apuse, anotimpurilor triste…
Rupte tăceri rostogolite în amurguri
Mă împiedică să descopăr cărarea
mult prea subțire punte,
care leagă viața de visare. Continuă să citești