Realitatea cotidiană a devenit exact cum a „prezis-o” marele profet Eugen Ionescu. Nu știu dacă efectiv el o vedea pur și simplu așa sau proiecta acel absurd cu tușe groase de stupizenie omenească într-un viitor posibil, real sau imaginar. Înclin să cred că era doar un mare vizionar, alături de Kafka și de Orwell – vedea doar adânc în viitor. Nu credeam să asist cu atâta putere la un absurd ieșit în stradă, ieșit din teatru și din cărți. În mod continuu, de dimineața până seara. Nu mai trăim într-un real, ci trăim într-un suprareal. De aceea e plin de Continuă să citești →

Așa cum materia are o antimaterie, plusul un minus, binele un rău, frumosul un urât, calmul o agitație, centrul o periferie, tot astfel stau lucrurile și cu valorile politice. Ceea ce le distinge pe acestea de alte valori și de alte antitetice din lumea aceasta ar fi perversiunea lor. Adică se pervertesc unele într-altele. Mai exact, se confundă mult prea des unele cu altele. Adică libertatea cu sclavia, egalitatea cu inegalitatea, fraternitatea cu înstrăinarea și xenofobia. Gravitatea crește și mai mult în momentul în care opusele acestea ne sunt servite Continuă să citești →

de Pompiliu ALEXANDRU

Am asistat zilele trecute la inaugurarea Institutului de Cercetări al Universității Valahia. Este un loc extraordinar! Poate cel mai interesant proiect pe care l-a avut orașul acesta în ultimii douăzeci de ani. Chiar dacă acum încă se mai achiziționează aparatură și încă se mai fac angajări de cercetători, dacă lucrurile merg bine și nu se reușește în dulcele stil românesc să începem ceva bine și să îl facem Continuă să citești →