Clara: Ce mie tu nu-mi povestești mereu de cabana ta de la munte, de oile tale, de vaca ta, de prunii tăi din care faci palincă? Ce frumos povestești… Hai, mai zi-mi că așa e de mișto de parcă simt aerul ăla tare…

A: (mai bea): Da mă, și când vine dimineața să ieși asa pe rouă, să te spele pe picioare cu iarbă (începe să vorbească puțin ardelenește) și să înceapă pasărea să țiuie. Să vezi cum iese aburul din pământ. Și Continuă să citești →

 

Luca: Băi, ce-i cu tine?

Clara: Dacă iau și eu răceala? Și Andrei care știi cât e de sensibil la curent. Pe bune, dacă te vede Andrei așa, face infarct, știi cât de mult ține la tine. N-ai fular? Uite, ia căciula asta și du-te să te bagi în pat. (În tot timpul ăsta l-a îmbrăcat pe Luca cu geaca și l-a dus la ușă. În usă, Andrei…) Continuă să citești →

 

Clara și Andrei intră încărcați de pachete și pungi.

Clara: Puteam să luăm și noi un taxi.

Andrei: Ți-am mai spus: fără taxi. Mișcarea face bine.

Clara: Da? Atunci mișcă și pune-le în frigider. Clar, Clara?

Andrei: Care frigider?

Clara: Care mișcare? Continuă să citești →