1.Elefantul uriaș

M-am trezit. Stăteam întins pe iarbă. M-am ridicat și am privit în jur. În dreapta mea era o pădure umbrită de crengile copacilor. Puteai observa cum vântul bătea frunzele ruginite care cădeau una după alta. Lângă pădure era o casă micuță. M-am îndreptat spre ea, curios. Am observat că nimeni nu era acasă. Continuă să citești →

Vocile toamnei

Printre ramuri de salcâm,

Ascunzându-se de frig

Stau sihaștri prinși-n vânt,

Aruncând cu frunze moarte, Continuă să citești →

Ușor e să fi rău, dar să fi bun e foarte greu.

Înțelepciunea nu este un dar. Înțelepciunea  înseamnă experiență.

Nu te lăuda cu minciuna, ci cu dovada. Continuă să citești →

Eram în grădina bunicilor. Presimțeam că acea dimineață de primăvară era cumva mai specială. Copacii erau împodobiți cu fel de fel de fructe zaharisite, dulci ca un sărut al mamei pentru fiul ei, cu diverse forme, care îți făceau cu ochiul. Vântul dogoritor al dimineții împrăștia arome suave, care te purtau în zbor până la fructele noi. În acel loc minunat nu puteai să te plictisești căci albinuțele şi păsărelele îți țineau companie cu cântecul lor. Mai urcai un pic şi dădeai peste feluriți brazi: mai mici, mai mari, cum voiai. Continuă să citești →

Dintr-un fir de sidef aurit s-a născut cea mai frumoasă și iubitoare ființă de pe pământ: mama. Ea s-a născut din bucurie, frumusețe și curaj, toate împletite cu un rubin fermecat de Dumnezeu și un ciob de culori vrăjite, fiecare culoare însemnând ceva în viața fiului ei.

Mama veghează asupra puiului ei în fiecare zi, în fiecare noapte, mama este luna care nu doarme pentru a ști că fiul ei este liniștit. Petru mine, mama este lumina strălucitoare a ochilor mei. Ea este nemuritoare în sufletul meu și mi-aș da și viața pentru ea. Continuă să citești →

Pictorul naturii a sosit cu pensulele sale pline de culoare și de farmec. În drumul său peste marea nesfârșită de verdeață, preschimbă culoarea tabloului verii în tonuri calde de galben-maroniu. Continuă să citești →

Era seara de Ajun! Îl așteptam pe Moș Crăciun cu inima cât un purice. Citeam o carte. De fapt, nici nu mă mai gândeam la ea. Îmi imaginam cadourile puse sub brad de Moș Crăciun. Dintr-o dată, fără să-mi dau seama, am citit ceva care m-a pus pe gânduri. O întrebare care mă rodea…  M-am dus să-i întreb pe părinții mei cine este Moș Crăciun. Mi-au răspuns că nu știu, dar … . Continuă să citești →