Mai aproape… aici,  fragmente de vară

Într-o istorie care se mulțumește să memoreze date și fapte și într-o literatură care ne arată stiluri, forma de transformare a timpului numit de Kant transcendental poate să apară nu atât ca moment de desfășurare a… clipei, cât ca o stare de dezvăluire a unei ființe, a unei ființe ce își găsește împlinirea într-o posibilă succesiune, în acel joc, nedescris, al vieții. Transcendentalul poate să apară absolut ca o nemurire a ființei însă niciodată nu ne va înșela acest punct de vedere fiindcă el definește o stare de spirit statică, o absolutizare a unui conținut neinițializat încă: viața. Continuă să citești →