Apele învolburate ale râului Mersey, docurile Prinţului Albert mă poartă undeva departe în istorie. Ceaţa, ploaia măruntă, mirosul mării îmi deschid ochii către istoria oraşului în care mă aflu. Corăbii ancorate în port, hamali încărcaţi răcnind unii către alţii, marinari şi căpitani de vas, ameţiţi de valuri şi licori tari coboară pe cheiuri, treziţi şi învigoraţi de aerul tare şi vântul aprig ce vine dinspre Marea Irlandei. Mărfurile sunt încărcate şi transportate în lungul cheilor. Oameni din ţări exotice şi îndepărtate, în cătuşe grele de fier sunt aruncaţi şi ei din corăbii pe pământ străin. Negustori îmbrăcaţi în veşminte alese, se tocmesc pe mărfurile proaspăt aduse.
O ceaţă groasă îmi învăluie ochii, iar picuri reci de apă îmi stropesc obrajii. Personajele au dispărut. Într-un ziar pierdut pe jos scrie despre scufundarea fabulosului vas plecat din acest oraş. Valurile marii, discuţiile aprinse mă pierd prin coridoarele, holurile şi încăperile celebrului Titanic. Pe Lusitania, în strigătele de panică ale pasagerilor, aflu că un submarin german tocmai ne-a lovit, iar vasul se va scufunda.
Mă trezesc din nou în port. Întru într-o locuinţă de pe chei, alarma antiaeriană anunţă bombardamente ale Luftwaffe. Înăuntru sunt primit într-o sufragerie călduroasă, unde BBC anunţă la radio ultimele ştiri, iar focul din şemineu și muzica jazz creează o atmosferă plăcută.
Bombardamentele au încetat, vasele cu mărfuri şi sclavi din Africa şi America au dispărut, Lusitania şi Titanicul s-au scufundat demult, iar în Cavern se mai aud încet, foarte încet, vocea lui John Lennon şi chitara lui Paul McCartney.
Sunt în Liverpool, nu în secolul 18, nu în 1912, sau la sfârşitul anilor 50, ci în 2015, însă nimic din istoria sa nu s-a pierdut. Rând pe rând, Maritime Museum, Slavery Museum, Titanic şi Lusitania Museum, faimosul club Cavern m-au purtat prin istoria fascinantă a oraşului Liverpool. Un oraş care ştie să îşi conserve istoria, cultura şi tradiţia nu va fi părăsit şi nu va ajunge niciodată o ruină.
Scurta mea vizită în Liverpool, m-a făcut să îmi fie dor de burgul meu, Sibiu, însă pe de altă parte, nu m-am simţit atât de înstrăinat ca în alte orașe, pentru că asemeni burgului meu, te poţi întâlni cu fantomele istoriei la orice pas. Deşi nu pot spune că am vizitat Anglia, cu adevărat, nu mai cred în mitul englezului, distant şi glacial. Asemeni oraşului meu, ospitalitatea Liverpool-ului creează o atmosfera jovială, deosebită, o stare de spirit de care nu te poţi despărţi.
De fiecare dată când am revenit în central oraşului Liverpool, la Albert Docks, am rămas ore întregi, pentru că în ciuda frigului şi a vântului puternic, istoria sa vie m-a cucerit.
TEODOR CONSTANTIN BÂRSAN este sociolog, tânăr poet și prozator, locuiește la Sibiu, dar nu a uitat Târgoviştea adolescenţei lui…