Îmi încep articolul cu o întrebare: care este primul lucru pe care-l observați când pătrundeți în inima unui oraș? Cred că prima dată îți sare în ochi stilul arhitectural al orașului, gradul de curățenie din orașul respectiv, gradul de civilizație și, poate, atracțiile principale pentru timpul liber…

 Într-un procent relativ mare, Cultura de  sâmbătă  este citită și de dâmbovițeni, dar mai ales de târgovișteni, iar târgoviştenii presupun că au observat amalgamul stilurilor arhitecturale din oraş.  O casă e înghesuită printre blocuri și nu are nicio legătură cu peisajul și nu e în concordanță cu restul clădirilor din oraș. În mare parte se găsesc case vechi, ce abia se mai țin într-o şipcă. Mergeam azi spre centrul orașului, iar până la locul respectiv traversez o bună parte dintre străzi, astfel că în călătoria mea din cartierul în care locuiesc până în centru observ tot felul de stiluri (stilul țigănesc, cocalaresc, vechi, dărăpănat etc.), iar aceste case și clădiri, în mare parte, se găsesc în imediată apropiere a unui cartier alcătuit din blocuri. Desigur, nu și în cartierul meu, în care există o delimitare între parcelele cu blocuri și cele cu case, dar în centrul acestuia este un azil de noapte.  Extraordinar, nu-i așa? Și imaginați-va doar ce oameni stau acolo în azil, de la procurori, deputați, președinte, senatori până la cei mai bogați zece români.

 Bine, în locul acestui azil se afla o un punct de control al apei sau ceva asemănător, iar acea clădire ajunsese în ultimii doi ani o epavă,  și ce s-a gândit primăria să facă din această epavă? Să construiască un azil de noapte, pentru ca și alcoolicii, drogații și cine mai știe ce indivizi vin pe aici, să aibă un loc unde să doarmă. Da, un loc într-un cartier foarte liniștit, cu oameni buni, fără scandaluri și manele, cu mici excepții. Tot mă plâng în fiecare zi când merg spre școală de locurile prin care trec, nimic nu rezolv, măcar scriu un articol despre asta, așa o să-i fac și pe ceilalți să afle despre ingeniozitatea arhitecturală din Târgoviştea noastră.

Și cred că ați mai observat că un cartier este destul de mizerabil, iar casele viu colorate își fac loc printre blocuri, dar înaintând spre centru lucrurile sunt puțin diferite, desigur, se presupune că spre centru gradul de civilizație al oamenilor ce locuiesc acolo este mult mai mare, iar faptul că se află într-o zonă exclusivistă le acordă un statut special. Nu e chiar așa, și în Centrul vechi găsim  „lucrări de-ale lui Dorel’’…™ Intrând în centrul urbei noastre puteți să vedeți o clădire veche  a cărei structură este la pământ, la primul cutremur se dărâma. Și nu e singura… De asemenea, primăria orașului nostru este o atracție, o clădire în toată splendoarea ei, dar dacă priviți ce se află în spatele ei, tot ce veți vedea sunt niște case urâte, ca niște măsele cariate.

Mă întorc în cartierul meu, ca să pot ajunge în lumea învecinată trebuie să traversez un câmp populat de nişte garaje, o mare parte dintre ele distruse, şi de câini gata să-ti fure banii de pâine. Peisajul este mirific, vă invit într-o excursie prin meleagurile din suburbii să vedeţi că realitatea este mult mai „mişto” faţa de ce am scris eu pe aici. Toate demne de o țară din Uniunea Europeană, nu-i așa?

Câmp din cartierul meu

Intrare în Centrul vechi

TIBERIU  NIȚĂ  este elev în clasa a XI-a, la Carabella târgovișteană…