Sonor în registrul grav, mediu sau acut? Sau toate trei deodată? Începe reprezentația. Armata muzicală se „armonizează” cu notele. În sală-frenezie. Cine a fost aici? Lume. Multă lume. Artiști nebuni de care sunt mândru. Sufletul mi s-a transformat într-o tonalitate plină de iubire si dăruire, special pentru cei din sală. În cazul meu – cele din sală – scaunele. Melodia are deviație de sept. Probabil de aceea respiră greu vocaliștii. Sunt eu dirijorul? Sau alerg cumva pe portativ? Ah, am înțeles. Sunt o notă. Iată că urmez să fiu cântat de trompetiști. Ah, a fost bine. Văd zâmbete în ochii… scaunelor. Urmează aplauzele. Un minut, două, trei… ce va urma? Sunt luat în brațe de două… optimi. Omul bătrân din lojă vine să-mi strângă mâna si să-mi spună: „A fost un deliciu să te aud!”

Pot spune că sunt mândru. Am avut si bilete. Biletul a costat o mie de motive. Primul motiv: eu eram și nota, și dirijorul. Ultimul motiv: vine lume care îmi respectă muzica. Când muzica nu va mai fi, nici eu nu voi mai putea rezista. Cine știe, mă voi spânzura cu un trianglu…

ANDREI MIHAIL RADU este elev în clasa a XII-a și unul dintre cei mai talentați violoniști tineri ai țării…