Dușumeaua e udă. Udă de salivă, lacrimi, durere și de lanțul de nopți nedormite, în care se reflectă ochii roșii și chiștocul de țigară cocoșat din scrumiera de pe sobă. Noaptea trecută se puteau vedea mâinile încolăcindu-i trupul cărnos, fin și cald, unghiile zgâriind pereții, și șoaptele indescifrabile de la poalele urechii stângi. Acum a mai rămas doar rujul trandafiriu în paharul de sticlă. I-am furat un sărut, cu consecința de a-mi petrece restul zilelor invocând amintirea buzelor moi, purtate de vânt pe gât, pe frunte și pe obrajii sensibili la orice atingere. E o durere surdă, ce inundă încăperea, iar lacrimile șiroiesc ca un pârâiaș din Bucegi la început de primăvară. Timpul duce cu el iluzia primelor clipe, spulberând și ultimul firicel de fericire din colțul gurii, lăsând pustiu și suflet, și nădejde. La lumina lumânării se pot distinge umbrele paharelor ce nu cu mult timp în urmă erau învinuite pentru căldura ce o dădea alcoolul trupului febril, încins, și pentru povara de a purta haine în timp ce sufletele alergau libere, goale prin cameră. Afară, oamenii își văd de rutina zilnică, și în îmbulzeala de pe străzi nu se observă nici o grimasă, fie ea de stres, ori de epuizare. La etajul doi, în camera întunecată, e un miros de regret amestecat cu sudoarea de pe cearșafuri, iar gândurile ies din nou și îmi urlă în cap și zburdă prin cameră, fiind blocate cu mine, în mine…Crucifixul de pe perete stă să cadă, iar Iisusul râde de neputință, de lacrimi, de tot. Eu îmi aștept în zadar mântuirea, să o strâng la piept, să ne răstignim amândoi în pat, unul peste altul, să facem din iluzie – Rai. Au trecut amintiri pe lângă mine, ca și cum aș fi fost orb, iar neșansa m-a adus la limita dintre vechile noastre tabieturi – când mă jucam prin părul tău, și stăteai inertă, știind că sunt singurul care îți suportă toate obiceiurile, fie ele bune sau proaste, și te prefăceai cu un sărut – și ce sunt eu acum…Un om pustiu, cu o supradoză de iubire, care stă lipit de perete și se uită în golul din sufletul său, prin care adie trecutul.

ANDREI MIHAIL RADU este elev în clasa a XII-a și unul dintre cei mai talentați violoniști tineri ai țării…