RAINING LOVE – Plouă pentru că așa vor oamenii singuri. Și câți oameni singuri nu există? Cu ajutorul ploii ei încearcă să își găsească lacrimile de fericire, ascunse pe undeva prin adâncul sufletului lor; ploaia este mesagerul iubirii. Ploaia unește și desparte. Alină și adâncește cicatrici. Unii oameni se feresc de ploaie. Folosesc umbrela. Roșie, albă, neagră, cu model franțuzesc. E scutul de protecție împotriva ploii. Când plouă, pământul se gâdilă, oamenii devin mai buni, mai triști, sufletele se mai curăță de negreala realității în care sunt prinși. Ploaia e utilă și ușor de utilizat: se iau la început cantități mici, indiferent de scop, pentru citit, dormit, scris, râs, plâns. Dacă apar complicații, trebuie să plouă mult, ca să îngroape regrete, să dispară locurile arse de speranță, să se risipească cenușa. Ploaia e binefacere. Ploaia îi consolează pe oamenii străzii, stinge incendii.. Oriunde și oricând plouă, un cuplu se sărută sub umbrelă; ploaia ocrotește iubirea, o adapă, o stârnește, o desăvârșește…s-a scris mult despre ploaie…cu lacrimi picate din cer…

 

S-A SUNAT DE… TOT – orele sunt din ce în ce
mai nerăbdătoare cu
istoria, sportul, geografia
e o tristețe în jur ce nu știu
de unde vine, și de ce
(nu) pleacă
îmi şiroiesc Urali de regret,
în colțul gurii s-au format
enigme, prăpăstii imense
între ce am fost și ce va urma
doar pixurile știu că timpul
zboară,
și soneria va suna ca un recviem,
iar băncile vor fi conduse
pe un ultim drum,
un ultim oftat, un ultim zâmbet,
peste care amintirile vor avea să
rămână…

ANDREI MIHAIL RADU este, încă, elev în clasa a XII-a și unul dintre cei mai talentați violoniști ai generației lui…