PROMO – (inspirat din fapte reale): Când simți că nu mai ai nicio posibilitate, când deja e prea târziu să mai pui mâna pe telefon, când crezi că seara se va termina groaznic… Tot ce trebuie să faci (pauză de suspans) e să mergi încrezător, să deschizi debaraua și să te bucuri (altă pauză de suspans) de încă un borcan de zacuscă…de la ai tăi. Tsssssssssssss!
CONSTATARE – Practic, acum există și țigara de după… ușă. Continuă să citești
XXX – Astăzi sunt setat pe Externe! Coreea de Nord a bombardat Coreea de Sud cu hârtie igienică folosită. Au folosit rachetele sul-sul?
XXX – Se pare că SUA nu e convinsă că merităm ridicarea vizelor. Practic, au baza LA și nu PE noi. Continuă să citești
UN CIOBAN ȘI UN PARLAMENTAR – Dacă ar trebui să aleg cu cine să ies mâine la masă și singurele variante ar fi un cioban și un parlamentar, sigur aș evita parlamentarul. Acesta din urmă, bag mâna în foc, ar ieși numai el ghiftuit și, clar, ospățul s-ar consuma pe banii mei. Prefer deci ciobanul. În concluzie: aleșii neamului sunt de neales. Nefrecventabili! La pachet. Și, să vezi dramă, îmi permit luxul de a generaliza. Continuă să citești
DRUMUL PÂNĂ LA PLUTO – Îmi imaginez că e imposibil ca în news feed-ul vostru să nu se fi arătat la față Pluto. Planeta asta micuță a fost vedeta rețelelor sociale prin prisma faptului că cei de la NASA au trimis către ea o sondă, numită New Horizons. Continuă să citești
MONOLOGUL EDUCAȚIEI – Hai că avem din nou treabă! Monologul din Las Fierbinți în pericol de a intra pe lista subiectelor analizate de CSAT. Chestie de siguranță națională. Țara s-a oprit în loc timp de 5-6 minute și a consumat timp prețios cântărind vorbe pe care nici întâiul profesor al țării nu are curaj și talent să le rostească. Ce caută doamna de la Catena să ne tulbure preocupările hipsterești de pe Facebook? Păi la mine și rudele de gradul 4 beau cafea în Acuarela și The Institute, iar eu… eeeeeu nu am televizor… ci chestii cool care încep cu i mic. De ce se trage Stela cu mine de ciorapi? Continuă să citești
COMPLEXUL RUTIER – Am pățit-o și eu. Li s-a întâmplat și altora. „Bă ce străzi au ăia!”. Generația mea împlinește un sfert de veac de frustrări legate de infrastructură. Sunt peste 20 de ani de când n-am reușit să mișcăm lucrurile și tot atâta amar de vreme de când străinătatea ne impresionează in primul rând cu asta: cum arată, frate, drumurile! De ce credeți că e pasajul Basarab omniprezent prin promouri și spoturi publicitare? Pentru că suferim. Pentru că ne agățăm de o imagine mai aproape de cum proiectam noi România când ne scoteam primul buletin. Din nefericire, suntem la polul opus. Recent am văzut la știri cum asfaltul – culmea, recent refăcut – înghițea la propriu un TIR. Mi-am amintit că DN1 e o rușine, că o bucată din autostrada Sibiu-Orăștie se surpă, iar cea care leagă Bucureștiul de Ploiești e incompletă. Rețeaua CFR e la pământ, metroul bucureștean se extinde rostogolind întârzieri peste întârzieri, iar banii strânși dintr-o supraacciză pe carburant n-a ajuns la infrastructură. Știu că există și alte rele pe lume. Dar tocmai de-aceste rele am fi putut fi mai departe, dacă am fi avut pe unde…Și dacă astăzi un străin, sau mâine propriul copil, mi-ar bate obrazul și mi-ar spune că pute pământul sub noi n-aș putea să am o explicație logică. De ce n-avem străzi ca ăia? Complexul rutier nu-ți va mutila decisiv psihicul, dar ți-l va măcina. Și-ți va altera încet dar sigur și dragostea de țară și stima de sine. Cum să iubești și să respecți hoția, lenea, lașitatea, eșecul? Milioane de oameni și poate tot atât de multe locuri frumoase… Păcat de cum arată legăturile dintre toate acestea! De fapt, orice ne-ar lega e plin de gropi! Continuă să citești
PE VÂRFURI, DESPRE FERICIRE – Textul acesta este despre fericirea de a fi părinte și mai ales despre pachetul complet care însoțește această ipostază… Pentru cei care se grăbesc, rândurile de mai jos au legătură și cu acel „las’ că o sa vezi și tu, când o să ai copii…” Fericirea. Admitem toți că aceasta e scopul firului epic al vieții? Clișeul ăl mai clișeu? Filmul fiecăruia dintre noi e făcut din episoade cu încercări de a fi fericiți. Bucla cea mai buclă, cu prizonierii cei mai prizonieri! Asta ne este fișa postului, cu asta defilăm! Majoritatea acțiunilor noastre pot fi rezumate simplu: timp petrecut încercând să fim fericiți. Apoi, după ce ne atingem scopul, urmează bucata cealaltă de timp, pe care ne-o petrecem între alunecarea din cel mai frumos punct și un nou drum spre culmea fericirii. Continuă să citești
1.DEZACORD – Nu, nu sunt de acord cu colegul Moise Guran care leagă alocațiile copiilor de rata alcoolismului la scară națională. Dacă el îi cunoaște pe cei care beau alocația copiilor atunci eu îi cunosc pe ceilalți care nu o fac. Dacă nu le dăm bani săracilor pentru că toți la grămadă sunt proști și îi beau, înseamnă că toți, la grămadă, care au deja bani au furat. E corect să judecăm așa? Astea-s Continuă să citești
O treime dintre copiii americani se joacă cu telefonul mobil înainte de a învăța să meargă sau să vorbească… O să apară Pampers-ul cu android sau iOS? Hai, swipe cu tata!
Românii iubesc sporturile morbide. S-ar uita toată ziua la Fune Rally… Continuă să citești
Învățământul e subfinanțat și chiar tratat cu neglijență. De toată lumea. Cârpim -spun părinții care au odraslele la școală – după cum putem. Și facem așa pentru ca să fie bine, să nu sufere copilul. De fapt, ei, mânați de cele mai bune intenții, dau cu var peste mizerie. O mizerie pe care nu-i obligă nimeni s-o accepte. O știm cu toții. Continuă să citești