Pe pământ lucrurile sunt mai grele decât credea Dumnezeu, de aceea aruncă în noi cu zile, ca să vadă cum păşim în zori, cum construim cărări printre atâtea neputinţe. Cred că se minunează zilnic, pentru că ne-am depăşit cu mult norma de folosință, mai ales că nu ne-a lăsat instrucțiuni de utilizare a vieții, doar niște sfaturi… Să fim drepți și cinstiți cu noi înșine. Să nu ne furăm și amărâm timpul, unul altuia. Să încercăm să construim, nu să dărâmăm Continuă să citești
Utilizatorii de vise
Utilizatori de vise bărbaţii,
le ȋnchid ȋn zona aceea gri
unde nu cer nimic şi nu se laudă,
de unde le pot scoate pe rând
și le compară surprinşi, cât de bogaţi sunt.
Mimează deseori iubirea
şi o colorează ca ȋn cartea copilăriei,
să sară ȋn ochi, dacă nu sare din suflet. Continuă să citești
Trăiesc de ceva vreme lecția neputinței, nu că ar fi problema sexului sau a vârstei, ci doar durerea că adevărul nu e crezut, dorit, acceptat și mai mult răstălmăcit, minimalizat sau contestat, dacă acesta nu aduce niciun profit. Într-o epocă în care totul se cumpără, doar să ai posibilitatea să plătești, omul simplu (social vorbind), cu bun simț (cu care te naști sau nu !) este disprețuit sau mai rău ocolit. Continuă să citești
Încredere
Deschide primăvara degetele lungi
de verde pictat pe muguri, pe frunze.
Razele calde ale dimineților,
picură pe umerii uitării
și floarea începe să coloreze
gândul cu refrenul ei ascuns. Continuă să citești
Bucurie
Când toate vorbele au murit,
odată cu deschiderea tăcerii,
ca o coroană m-a acoperit
la umbra încordată a-nserării.
O, Doamne cât m-a oropsit durerea
și m-a făcut să stau cu spatele la soare,
când toate în jurul meu erau putere
mă-ncrâncenam să cred că nu mă doare. Continuă să citești
Când cade zăpada
Este iarnă și ninge,
păcate să-ngroape
dorințe, neputințe și nevoile toate.
Albește cărarea să n-o încurcăm,
pârtie facem în fulgi de poveste, Continuă să citești
Mai spune-mi
Hai mai spune-mi o datã
ce ascunzi sub pleoapa ta dreaptã
sub verdele perdelei de vis
dincolo de întrebarea nepusã.
Hai mai aratã-mi unde-ai aşezat
gândul colţuros ce nu se potriveşte
deloc cu renunţarea dar nici Continuă să citești
Iarnă cu dor
Flori căzute din cer,
zile în dar de la Înaltul,
pe care nu pot să le pictez
decât cu lumină,
când totul în jur devine culoare.
Poeții mai mor în suflet și în dor,
iarna se așterne între noi.
Tot îți mai cer cu gândul uneori
bate-mă Doamne, cu brazi și cu flori,
dă-ne sărbătoare, uitare. Continuă să citești
Toamnă cu frunze curse
Pictează-mi iubite, toamna pe pleoape,
curge-mi ploile mute pe buze,
până la glezne îmbracă-mă
cu mângâierea gândului tandru
și ocrotește-mi visul verde, cuvânt nerostit.
Undeva în lume lăsasem iubirea
să mă aștepte și ai găsit tu
bobul de mărgăritar neșlefuit
și neatins de patimi mute. Continuă să citești