Arhive categorie: Ionuţ CRISTACHE

Ionuț CRISTACHE – Argument

https://scontent-fra3-1.xx.fbcdn.net/v/t1.0-0/p206x206/1928238_1112125117022_3953739_n.jpg?oh=c4d5aaa144d7d0b723fac2158eddfd7f&oe=586444AETemeiul dreptății

Căldură mare și aglomerație… Depășesc o căruță și trec pe linia continuă. Un tânăr domn polițist îmi face, amabil, semn să opresc. Știți ce-ați greșit? mă întreabă. Nu prea, zic, și-l privesc cu atenție, parcă figura lui îmi este cunoscută. Linia continuă… Mă cam enervez, domnule, spun, ce caută o căruță pe aici? Zâmbește și ridică din umeri… Și-apoi, mă sufoc eu de indignare, doar nu trebuia să stau două sute de metri, cât ține linia continuă, în spatele căruței? Tânărul polițist încă zâmbește… Eu mai țin minte, domnule profesor, o lecție de filosofie, făcută cu dumneavoastră, despre dreptate… Aha, acum știu, mi-a fost elev! Continuă să citești

Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 6)

Imagini pentru ionut cristacheSora ei, Odette, a rămas în casa Doamnei până după Sfântul Ion, au făcut împreună toate sărbătorile și Crăciunul și Anul Nou. Severin le-a adus de toate, șoferul lui a cărat fructe și carne și tot felul de pachete colorate, frigiderul înalt din bucătărie a fost burdușit cu provizii diferite. Nenea Turda le-a vizitat în fiecare zi, îi umpleau paharul și-l îndopau cu prăjiturile coapte de tanti Filica, adunate prin platouri mici, cu mânere din argint.
Continuă să citești

Ionuț CRISTACHE – Argument

Figura celuilalt

 

ionut_cristache_77„Se spune că omul ar putea să nu gândească nimic doar atunci când ar fi mort. Oare e posibil ca memoria mea să fie atât de intensă? Amintirile au propriul lor vocabular de asociere. Adesea îmi imaginez cum voi fi când voi ajunge bătrân și îmbrăcat în negru.  Îngheț în scaunul meu, văd departe banca noastră și un punct mic, nemișcat, nu am vreo îndoială, Nero e acolo, așteaptă, ca de obicei în ultimele săptămâni, fără speranță. Ne așezăm peste bucata de beton colorat, elicea se mai învârte o vreme, apoi motoarele se opresc. Continuă să citești

Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 5)

71_cristacheOdette, sora mijlocie a Doamnei, s-a pregătit la azil toată dimineața.  Și-a întins părul aspru cu placa vecinei de cameră, și-a frecat obrajii cu o cremă lipicioasă și parfumată. Simțea că morții nu sunt niciodată tineri, dar avea încă poftă de viață.

–Ai auzit? a întrebat-o colega de cameră, o doamnă mică, de vreo cincizeci de kilograme, înmuiată de căldura caloriferelor. A murit aia grasă, de la parter. Continuă să citești

Ionuț CRISTACHE – Argument

cristache_76Lecția despre Freud…

Încă mă mai întreabă elevii mei (ce-i drept, tot mai rar) despre psihanaliză, despre inconștient și despre Freud. Adică despre psihologia profunzimilor… De obicei le spun: este vorba despre o descriere a vieții noastre sufletești, dar și o metodă de tratament pentru suferințele psihice și nervoase. Continuă să citești

Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 4)

71_cristacheEra început de noiembrie, a nins peste noapte, în pivniță se făcuse cald, de la țevile centralei care încălzea casa mare a Doamnei, dar și de la cele pentru apa caldă. Goanga a pregătit tigaia, aranjase pe o cutie groasă din carton ouăle și căuta un castron  pentru omleta comandată de Bumbi. Când s-a deschis ușa de sus, pe care ei n-o mișcaseră niciodată din balamale, pentru că ducea spre holul din spate al casei, hârjâitul prafului adunat peste gresia veche li s-a părut că dărâmă pereții peste ei. Continuă să citești

Ionuț CRISTACHE – Argument

Ionuţ_CristacheLecția despre Kierkegaard…

Întotdeauna mi-a plăcut să le povestesc elevilor mei despre existențialism. În anii din urmă ei mă și ascultau cu atenție, astăzi parcă mai puțin…

Cum să deslușim noi semnificația individului luat în parte? îi întreb de fiecare dată… Oricare dintre noi suntem, până la urmă, un individ aparte, care trăiește doar o singură dată. Kierkegaard a devenit chiar din tinerețe un personaj respins de toți și adesea ironizat și credea că trăiește într-un veac lipsit de pasiuni, într-un „creștinism de duminică”. Continuă să citești

Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 3)

71_cristacheBumbi și-a întins leneș brațele, oasele i-au trosnit peste tot, se făcuse frig în pivniță, iar sacul lui de dormit nu-i mai era de ajuns. Goanga a aprins aragazul mic, de voiaj, din colțul încăperii, apa fierbea în ibricul afumat și ea a căutat bucățile de zahăr, prin cutiile înșirate peste pervazul înfundat al ferestrei.

–E frig, frate, a mormăit Bumbi.

–Te-ai ramolit tu, nu e… i-a zis Goanga, scuturându-și pletele care-i atârnau peste umerii lați, de halterofilă în acțiune. Continuă să citești

Ionuț CRISTACHE – Argument

Ionuţ_CristacheUitare…

Am terminat un roman nou, e o poveste despre uitare și bătrânețe, despre neputință și însingurare… Ce se întâmplă atunci când se sfârșește amintirea?  se întreabă unul dintre personajele mele.  Ca și scrisul, de altfel… Cuvintele care au alergat prin paginile poveștii s-au oprit fericite, la locurile lor. Și au apărut visele sumbre, toate au    luat-o razna, tot așa cum se petrec lucrurile cu oamenii ajunși la bătrânețe. Ceva continuă să se mai învârtă prin căldura lor rătăcită. Să stai de pază… Măcar cinci minute… Să pășești prin beznă ca prin propria ta libertate… Să faci un pas și apoi să dispari… Continuă să citești

Ionuţ CRISTACHE – Bătrâna Doamnă și aurolacul (roman în serial, episodul 2)

71_cristacheS-a pregătit toată dimineața, a sunat-o cineva chiar de la prima oră, de la cabinetul  președintelui Academiei, a spus vocea de femeie tânără din telefon.

–Va veni o mașină să vă aducă la noi, la ora 14, așa cum ați vorbit cu domnul președinte.

–Bine, am înțeles… a răspuns și a rămas cu ceașca plină cu cafea suspendată la jumătatea drumului obișnuit.

Își pregătise textul, erau adunate în ele noutăți despre geriatria medicală, așezase paginile într-o mapă veche, lăsată de Acti în biroul său de la mansardă. Cartonul acela mirosea a tutun aromat, din pipa decolorată a soțului ei. Dulceagă bucurie, îi venea să recunoască, își amintea cum striga el din baie uneori: caută răspunsul, Doamnă, nu clăbucii! Continuă să citești