DINTR-UN INTERVIU – În vremea comunismului, dincolo de eventualele fenomene de corupţie, nu cred ca foarte semnificative, Justiţia era la dispoziţia „telefonului roşu”, de la partid. Acum, la noi, procedeul s-a „democratizat”, sunt mai multe telefoane roşii, ca să spun aşa, nu se mai sună „de la partid” sau de la Securitate, ci „de la partide”. Dar asta e doar o parte a problemei şi, poate, nu cea mai importantă, deşi e îngrijorător că niciunul din cazurile de „mare corupţie” n-a mers până la capăt – fie, majoritatea cazurilor, dosarele s-au întors la DNA, fie acuzaţiile au fost invalidate în instanţe, în ciuda unor dosare ce păreau „beton”. Prin urmare, fie la DNA lucrează incompetenţi şi atunci ar trebui daţi afară, fie judecătorii nu-şi fac corect datoria si atunci nu e nimic de făcut pentru că-s inamovibili şi CSM îi mângâie pe cap! Dar există şi alte tipuri de presiune, poate chiar mai periculoase, cu acţiune mai insidioasă. Avem la îndemână acum un caz şcoală – cel al d-lui senator Cătălin Voicu. Acesta, contra unor sume ce ajung la 1 milion de lei, plus TVA, pare să poată rezolva şi cea mai complicată situaţie judiciară. Cum? Continuă să citești