Arhive etichetă: Semnele timpului

Liviu ANTONESEI – Semnele timpului, septembrie…

Liviu Antonesei

1. Revista internațională Hyperion: On the Future of Aestetics (New York, Londra, Paris) a dedicat numărul Gellu Naum: Centenary Issue (Volumul IX, nr. 2, Autumn 2015) împlinirii a o sută de ani de la nașterea marelui poet. Numărul mi se pare excepțional și din acest motiv îl postez, chiar și cu aproape un an întîrziere. Guest editor este Valery Oișteanu. Pe lîngă exegezele aparținînd unor interpreți români și străini, revista cuprinde și o amplă selecție din opera lui Gellu Naum, tradusă în engleză. Continuă să citești

Liviu ANTONESEI- Semnele timpului, aprilie…

Liviu Antonesei

1.Bancuri de week end. De la Doamna Zoe Petre

smiley_73

(Cu mulțumiri)

– Bunicule, Bunicule, ia-mi și mie o înghețată te rog..
– Ce spui mă…??
– Cumpără-mi și mie o înghețată ! zbiară copilul.
– Nu mai țipa așa, zice bunicul, că nu sunt surd ! Cu ketchup sau cu maioneză ?

Doctorul:
– Nu-mi place deloc cum arătaţi.
Pacienta:
– Ei, doctore,  nici dumneata nu eşti vreo frumuseţe.

– Pentru obezitatea dumneavoastră e nevoie  doar de o ușoară gimnastică.
– Vă referiți la genuflexiuni, domnule doctor?
– Nu! E suficient să dați negativ din cap când vi se aduce mâncare…

– Sunteţi noua secretară a soţului meu?
– Da.
– Sper să nu aveţi acelaşi apetit sexual ca şi predecesoarea.
– Dar cine a fost predecesoarea mea?
– Eu.

Soţia se plânge soţului :
– Cred că s-a întâmplat ceva cu telefonul nostru: am vorbit astăzi cu prietena mea şi nu reuşeam să ne înţelegem deloc!
Soţul :
– Dar aţi încercat să vorbiţi pe rând?

Două doamne tinere, de mult timp prietene, dar de ceva timp căsătorite, se hotărăsc să iasă fără soţi în oraş. După câteva ore petrecute la un bar pe înserate se întorc pe jos acasă. La un moment dat una zice:
– Fată ce mă fac? Fac pe mine! Nu mai pot să ţin până acasă.
Cealaltă răspunde:
– Şi eu la fel! Hai să intrăm aici în cimitirul ăsta că e întuneric şi nu ne vede nimeni…
– Bine dar cu ce ne ştergem?
– Eu cu chiloţii şi apoi îi arunc.
– Eu nu renunţ la chiloţi, dar găsesc eu o soluţie.
A doua zi se întâlnesc bărbaţii.
– Oare unde au fost nevestele noastre aseară? A mea a venit acasă fără chiloţi.
– Tu stai bine. A mea a venit cu o panglică în fund pe care scria: „Nu te vom uita niciodată. Fraţii Ionescu”

Profesorul de psihologie explică:
– Cel mai bun mod de a salva o femeie de la depresie este sexul.
Un student întreabă:
– D-le profesor, şi cum poţi aduce o femeie la depresie?

Medicul se plimba cu soția pe o alee, in parc. La un moment dat, o tânără cam sumar îmbrăcată, îl salută pe medic toată numai zâmbet, privindu-l oarecum insinuant. Soția, contrariată, îl întreabă:
– De unde o cunoști pe domnișoara?!
– Ei, de unde o cunosc?! Am cunoscut-o din motive profesionale.
Soția se gândește puțin, apoi întreabă din nou:
– Vorbim despre profesia ta sau a ei?

– D-le doctor, mi-am fracturat piciorul în două locuri!
– Îți amintești de aceste locuri?
– Da!
– Să nu mai mergi pe acolo!

O tânără, proaspăt căsătorită, vine în lacrimi la maică-sa:
– M-a bătut soţul.
– Cum?… Doar a plecat ieri în deplasare!
– Și eu am crezut la fel!

2. Bancuri de week end. Unele noi, celelalte numai bune!

smiley_73

(Cu mulțumiri nepoatei Anca Vlase, care tocmai din Germania tulburată se străduie cu aprovizionarea noastră!)

Problemă de logică:
Ion câştigă 2000 pe lună. Soţia lui, Ileana, cheltuie 4000.
Întrebare: Ştie Ion de existenţa lui Vasile?

xxx

Doctorul îşi întreabă pacienta:
– Ce vârstă aveţi, doamnă?
– Mă îndrept spre 30.
– Din ce direcţie?

xxx

– De ce-mi cereţi să achit nota de plată înainte de a lua masa?
– Problema e că dumneavoastră aţi comandat ciuperci.

xxx

– Mami! Tata iar s-a îmbătat!
– De unde ştii?
– Bărbiereşte oglinda din baie!

xxx

Bunica îşi duce nepotul la Grădina Zoologică. Ajunşi în faţa cuştilor cu maimuţe, nepoţelul exclamă:
– Uită-te la aia, ce bine seamănă cu matale, bunico!
– Să ştii că e foarte nepoliticos ce ai spus!
– De ce? Doar maimuţele nu înţeleg ce vorbesc eu!

xxx

În Epoca de Piatră, elevii sunt în peşteră la un examen.
La un moment dat, se aude o bufnitură, apoi un urlet.
– Neanderthal, de ce ţipi?
– Mi-a căzut fiţuica pe picioare.

xxx

Doi bărbaţi discutau într-un bar.
– Cine ţi-a făcut cunoştinţă cu soţia ta? întreabă unul.
– Ah, nu pot să dau vina pe nimeni, pentru că ne-am întâlnit întâmplător!

xxx

Ghidul în autocar, către grupul de turişti:
– Cândva în aceste locuri, tâlharii îi jefuiau pe călători…
– Şi acum?
– Şi acum după cum vedeţi, s-au construit 3 hoteluri de lux!

xxx

Lângă cascadă Niagara ghidul se adresează grupului de turişti:
– Dacă doamnele vor binevoi să tacă un moment, veţi putea auzi zgomotul căderii apelor.

xxx

Discuţie într-un restaurant:
– Ospătar, grătarul meu miroase a ţuică!
Ospătarul se dă doi paşi în spate şi întreabă:
– Dar acum?

xxx

În faţa universităţii în timpul examenului de admitere stătea un ţăran cu un viţel legat de sfoară. Un profesor care trecea pe acolo se opreşte şi-l întreabă mirat:
– Ce faci cu dobitocu’ ăsta la universitate, bade?
– Apăi, dom’ profesor, dobitocu-i la examen. Asta-i numa’ pila!

xxx

– Nu vă supăraţi, domnule, că vă spun asta, dar secretara dumneavoastră a fost foarte nepoliticoasă. A ţipat la mine şi m-a trimis la dracu’!
– Atunci, de ce aţi venit la mine?

xxx

Doi prieteni stau de vorbă la cârciumă:
– De ce să-mi cumpăr maşină dacă toţi prietenii mei au şi mă pot servi?
– Asta i-am spus şi eu soţiei tale când m-a întrebat de ce nu mă însor…

xxx

– Nu aveţi de ce vă teme, spune psihiatrul. Nevroza soţiei dumneavoastră nu este periculoasă. Poate să trăiască cu ea până la o sută de ani.
– Tocmai de asta mi-e frică!

xxx

Un jucător la bursă pierduse mulţi bani într-o zi (normal, de vină e criza economică mondială). A doua zi un cunoscut îl întreabă:
– Am aflat că ai pierdut mulţi bani ieri. Eşti o.k.? Cum te descurci?
– Sunt foarte bine. Am dormit aseară ca un bebeluş.
– Da? Cum aşa?!
– Mă trezeam din două în două ore şi plângeam.

xxx

Ion şi Maria, adolescenţi, singuri acasă.
Maria: Ioane… tu te gândeşti la ce mă gândesc şi eu?
Ion: Păi… cred că da, Mărie!
Maria: Porcule!

xxx

O femeie în vârstă bea un pahar cu vin în curte, alături de soţul ei.
Deodată zice:
– Te iubesc atât de mult… nu ştiu cum aş fi putut trăi toţi anii ăştia fără tine.
Auzind aceasta soţul întreabă:
– Eşti tu sau este vinul cel care vorbeşte?
La care ea-i răspunde:
– Sunt eu… vorbeam cu vinul.

xxx

Un tip care era cunoscut pentru răutatea şi distanţa sa faţă de biserică, se prezintă într-o zi, spre uimirea tuturor, la spovedanie.
Părintele, care-l ştia ce fel de om e, îl întreabă pentru început, mai mult retoric:
– Fiule, când ai deschis ultima oară Biblia?
– Ieri părinte…
Părintele, neaşteptându-se la un astfel de răspuns, îl întreabă curios:
– Dar cum se face fiule, citeşti aşa des?
– Nu părinte, dar acolo îmi ţin banii…

xxx

Ion şi Maria şi-au cumpărat maşină. În prima zi, se urcă la volan Maria şi intră în primul stâlp.
– Eşti o proastă! ţipă Ion. Faci numai tâmpenii!
– Lasă, că şi tu ai spart ieri borcanul cu zacuscă.

xxx

Dacă mai aveţi ceva de pierdut – înseamnă că încă nu e pierdut totul…

xxx

Care e deosebirea dintre logica bărbatului şi cea a femeii?
Cea a bărbatului – e mai corectă, cea a femeii – mai interesantă.

xxx

100 de boxeri au fost întrebaţi despre pericolul sportului pe care-l practică. 10% au spus că boxul este periculos pentru sănătate. 90% nu au înţeles întrebarea.

xxx

Un african, după ce se întoarce din România este întrebat:
– Cum ţi s-a părut clima acolo?
– Ei, e rău, că e tot timpul iarnă. Şi dacă cu cea verde – mai merge, dar cu cea albă – e rău de tot.

xxx

Doctore, sunteţi sigur că am 27 de săptămâni de sarcină şi nu 22?
– Absolut!
– Doamne, nu m-am căsătorit cu cine trebuia!

xxx

Şeful, prezentând un nou angajat, le spune celorlalţi :
– Acesta este noul venit în echipa noastră. Arătaţi-i, vă rog, cu ce vă ocupaţi, când aveţi impresia că sunt cu ochii pe voi.

xxx

La vamă, la deschiderea portbagajului, vameşul stupefiat îi întreabă pe ocupanţii maşinii :
– A cui e mitraliera asta?
– Nu e a noastră!
– Dar a cui?
– A lui Kalashnikov!

xxx

Pe şosea rulează un automobil, când după o curbă apare un semn de
circulaţie: viteza maximă – 40 km/oră. Şoferul încetineşte până la 20 km/oră. Este oprit totuşi de către un poliţist, care-l întreabă:
– Şi de ce te furişezi aşa?

xxx

Doi zgârciţi au pus pariu, cine va pune mai puţin în cutia milei la biserică. Şi iată că se apropie cutia pentru bani. Primul pune o monedă de un ban şi priveşte triumfător la celălalt. Acesta spune calm:
– Pentru amândoi!

xxx

Puteţi ghici câţi ani am? întreabă cochet o doamnă.
– Scuzaţi-mă, dar nu am idee!
Vă dau un indiciu: fiică-mea merge la grădiniţă.
– E educatoare?

xxx

– Ei, tu! – strigă un poliţist pe motocicletă, ajungând maşina.
– Tu n-ai auzit că ţi-am spus să te opreşti?
– Am auzit, dar mi s-a părut că ai spus: „Bună dimineaţa, d-le senator”.
– Nu-i aşa, – spune cu un zâmbet poliţistul, – ca astăzi e o zi frumoasă, d-le senator?

xxx

Un poliţist încearcă să oprească un automobil. Dar ignorând semnalele, maşina îşi continuă drumul, aşa că poliţistul trage un foc şi îl răneşte pe şofer. După încă o împuşcătură îl răneşte pe pasagerul din dreapta. Apropiindu-se de automobilul oprit, el strigă:
– Bine că te-ai oprit! A treia oară nu mai trăgeam în aer.

xxx

Se întâlnesc două blonde, una spune:
– Ascultă, ştii că anul acesta, 8 martie va fi vineri?
– Serios?! Numai să nu fie 13!

xxx

– Domn’ părinte, ştiţi… mi-a murit câinele şi aş vrea o mică înmormântare creştinească, aşa… după cum se cade.
Preotul îi răspunde:
– Mai Ioane, eu am avut bunăvoinţă şi te-am ascultat, dar du-te mă dracului şi îngroapă-l undeva, unde ai mai văzut tu înmormântare la câini, cu popă?
Merge Ioan acasă şi a doua zi, vine iar:
– Domn’ părinte, apoi io, m-am gândit că totuşi… o mică slujbă acolo, nu se poate?
Preotul:
-Mai Ioane, du-te unde-i vrea, du-te caută-ţi pe cine-i vrea, să ţi-l îngroape, du-te la neoprotestanţi şi nu mă mai bate la cap.
Ioan se îndreaptă spre uşă.
– Apoi, dacă aşa stă situaţia, eu cu nevastă-mea am strâns, cu greu, vreo 3000 de euro pentru înmormântarea lui AZORICĂ…
Preotul:
– Apoi mă, stai aşa, despre AZORICĂ-i vorba? No stai aşa mă..!. că Azorică-i câine ortodox, mă!

xxx

Incendiu mare la un spital. Ca de obicei, sosesc operativ SMURD-ul şi pompierii. Acţionează organizat, se luptă cu flăcările, dar îşi fac treaba profesionist, sting incendiul şi intervin pentru salvarea persoanelor aflate în pericol. La urmă, şeful formaţiei raportează managerului de spital:
– Domnule doctor, operaţiunea a fost încheiată cu succes, au fost salvaţi aproape toţi, doar la subsol, din cele trei persoane inconştiente găsite acolo, doar două am reuşit să le resuscităm, una… din păcate, a murit. Ne pare rău…
Doctorul:
– Măi, sunteţi nebuni? La subsol, se află morga!

xxx

Bulă caută disperat un cui; vroia să dea un telefon şi n-avea cui.

xxx

Bulă mergea într-o zi pe stradă și un om îl întreabă:
– Bulă, unde te duci?
– Da’ de unde știi tu că nu vin?

xxx

– Știi, eu niciodată nu mi-am înşelat soţul…
– Te lauzi sau te plângi?

LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…

Liviu ANTONESEI- Semnele timpului, martie…

Liviu Antonesei

DINTR-UN  INTERVIU – În vremea comunismului, dincolo de eventualele fenomene de corupţie, nu cred ca foarte semnificative, Justiţia era la dispoziţia „telefonului roşu”, de la partid. Acum, la noi, procedeul s-a „democratizat”, sunt mai multe telefoane roşii, ca să spun aşa, nu se mai sună „de la partid” sau de la Securitate, ci „de la partide”. Dar asta e doar o parte a problemei şi, poate, nu cea mai importantă, deşi e îngrijorător că niciunul din cazurile de „mare corupţie” n-a mers până la capăt – fie, majoritatea cazurilor, dosarele s-au întors la DNA, fie acuzaţiile au fost invalidate în instanţe, în ciuda unor dosare ce păreau „beton”. Prin urmare, fie la DNA lucrează incompetenţi şi atunci ar trebui daţi afară, fie judecătorii nu-şi fac corect datoria si atunci nu e nimic de făcut pentru că-s inamovibili şi CSM îi mângâie pe cap! Dar există şi alte tipuri de presiune, poate chiar mai periculoase, cu acţiune mai insidioasă. Avem la îndemână acum un caz şcoală – cel al d-lui senator Cătălin Voicu. Acesta, contra unor sume ce ajung la 1 milion de lei, plus TVA, pare să poată rezolva şi cea mai complicată situaţie judiciară. Cum? Continuă să citești

Liviu ANTONESEI – Semnele timpului de… februarie

Liviu Antonesei

PRUNA  DE LA JUSTIȚIE –  „Nu cred că problema sistemului judiciar sunt ofițerii acoperiți”… Normal ca nu crede, doar într-un stat polițienesc cum devine tot mai mult al nostru, ofițerii acoperiți sunt sarea și piperul Justiției, politicii, presei, universităților, lumii afacerilor și a tuturor domeniilor importante ale vieții sociale… Demnă de o minte tehnocrată, dar în misiune, după cum se vede! Continuă să citești

Liviu ANTONESEI – Semnele timpului, decembrie…

Liviu Antonesei

O ȚAȚĂ – Iată și comisara româncă, pupila lui Taica Ilitch… Bun, Dna Corina Crețu avea un comportament de țață de când era jurnalistă, apoi purtătoare de vorbe a lui Iliescu. Mă gândeam că oleacă de Oropa o s-o mai șlefuiască, dar e adevărată vorba – de unde nu este nici Dumnezeu nu cere, darămite noi oamenii…

PIOASĂ – Nici Cioloș n-are ceea ce ar trebui să aibă nu un premier, ci un bărbat! Continuă pomenile către BOR, iar dacă profesorii și medicii vor primi cu 10% mai mult la salariu, popimii îi vor fi mărite salariile cu 55%! Vade Retro! Continuă să citești

Liviu ANTONESEI – Semnele Timpului

Liviu AntoneseiLA ZIDUL PLÂNGERII  –  Nu tăguiesc pe nimeni, e atâta înțelepciune amară aici, că nimeriți și singuri…  De 60 de ani un bătrân mergea zilnic la Zidul Plângerii din Ierusalim. Aude și o reporteră de la CNN și vine să-i ia un interviu. La Zid află care este bătrânul. După 45 de minute bătrânul își termină rugăciunea și reportera îl abordează:

-Scuzați-mă, eu sunt reporteră la CNN. De când veniți la Zidul Plângerii?

-De 60 de ani. Continuă să citești

Liviu ANTONESEI – Semnele timpului

 

Liviu AntoneseiO BIBLIE A LEGĂTURILOR MUZICII CU ARTELE VIZUALE – În iarnă, sub coordonarea lui Ioan Big și Radu Lupașcu, Lupascu Radu Ioan, celebrii animatori ai site-ului de muzică artasunetelor. ro, a apărut ediția princeps, necomercială, a monumentalei cărți „Culorile sunetelor. Muzica și artele vizuale”, cea mai reușită tentativă de abordarea a acestei teme din istoria muzicologiei autohtone. Erau două volume Continuă să citești