Arhive categorii: Pompiliu ALEXANDRU

Pompiliu ALEXANDRU – Metamorfozele parcării mele (II)

 

Pompiliu_AlexandruȘi a venit soarele peste parcarea mea! În sfârșit, după săptămâni întregi de ploi încep să văd fundul gropilor. Îmi era dor de ele. Sunt niște funduri superbe; nu poți să nu le observi. Îți atrag atenția de fiecare dată când întri în parcare. Exact ca atunci când treci pe stradă și, hop, în față îți apare de nicăieri un funduleț pe care se mulează o rochie uni sub care se frământă, ca două roți de moară, două bucuțe Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine şi fotografie…

 

Pompiliu_Alexandru„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” – Roland Barthes – Camera luminoasă Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Metamorfozele parcării mele

 

Pompiliu_AlexandruAm de gând să vă prezint episoade, în imagini, ale parcării unde, de bine, de rău, îmi parchez mașina. Nu știu cum să vă spun, dar m-am îndrăgostit nebunește de parcarea aceasta, de aceea îi și spun „a mea”. Pare o ibovnică; este o impietate, știu, căci din punct de vedere administrativ teritorial, nu are cum să fie vreodată „a mea”. Asta pentru că este spațiu public, aparține de drept Primăriei Continuă să citești

POMPILIU ALEXANDRU – Apel la neîncorporare sau analiza zâmbetului în politica românească

 

  Pompiliu_Alexandru        Țin să îmi cer scuze de la început pentru „virulența” și lucrurile „monstruoase” pe care urmează să le spun. Îmi cer scuze pentru acest lucru doar acelor prieteni și foști profesori de-ai mei care mi-au spus de multe ori că sunt prea înverșunat, prea pesimist în analizele și discursurile mele, prea cioranian. Îmi cer scuze și față de mine că, încă o dată, nu mă pot ține de promisiune și nu pot să mă abțin din a iscodi negreala și a scobi tot timpul pentru a o Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Guvernul pușcăriaș și nevoia de justițiari

 

 

Pompiliu_AlexandruÎn Statele Unite, cineva întreabă pe altcineva: „Cât ai IQ-ul?” I se răspunde: „Este peste 130, sunt considerat super-inteligent.” „Dacă ești atât de inteligent, atunci de ce nu ești bogat?” Aceasta este mentalitatea – depravată și pervertită, pentru unii, corectă, pentru alții – a americanului din ziua de astăzi. Probabil că este aplicabilă și altor națiuni din alte zone geografice. Cu siguranță nu și în România. Termenul de „bogat” este clar sinonim cu acela de politician, în primul rând, și cu acela de infractor, în al doilea rând. Poți deveni bogat în Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine şi fotografie…

 

Pompiliu_Alexandru„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” – Roland Barthes – Camera luminoasă Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Libertatea de exprimare și adevărul de credință

 

Pompiliu_AlexandruAm început de miercuri, 21 ianuarie 2015, să organizez întâlniri de dezbatere publică pe diferite teme. Sper să le pot organiza lunar, iar dacă studenții se vor implica mai mult, să aibă și frecvență mai mare aceste mese rotunde. Întâlnirea din ziua respectivă a avut ca punct de pornire evenimentele de la Paris și din Nigeria. Este adevărat că scopul acestei întâlniri a fost acela de a teoretiza puțin, sau, folosind alți termeni, să luăm puțină distanță de fapte și să le interpretăm. Nu ne-a interesat în primul rând să refacem un fir istoric. Probabil că un Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Despre mine şi fotografie…

 

Pompiliu_Alexandru„Din punct de vedere imaginar, Fotografia (cea pe care o doresc) reprezintă acel moment foarte subtil în care, la drept vorbind, eu nu sunt nici subiect, nici obiect, ci mai degrabă un subiect care se simte devenind obiect: trăiesc atunci o microexistenţă a morţii (a parantezei): devin cu adevărat spectru” – Roland Barthes – Camera luminoasă Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Riez jusqu’à la mort !

 

Pompiliu_AlexandruVoilà les conséquences de la discrimination positive ! Voilà les conséquences de la révolte des français et des européens en général contre leurs propres racines ! Qu’on le veuille ou non, l’Europe est construite sur les valeurs chrétiennes, et même les athées reconnaissent cette chose. La construction génétique est chrétienne, à partir des orthodoxes, catholiques, jusqu’aux protestants de toute sorte. Qu’on vive à Bucarest, à Paris ou à Helsinki, nous partageons un même fil Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Eternul și fascinantul Proces al Comunismului

           Pompiliu_Alexandru Cu foarte mare greutate m-am decis să mai deschid acest subiect. Mai ales că de fiecare dată când se deschide această cutie a Pandorei, imediat se inflamează spiritele și nu pot defel să poarte un dialog pur rațional. Totul se bazează pe impresii, pasiuni puternice, părtiniri iraționale.

            Acest subiect părea închis pentru totdeauna din nou și odată cu venirea unei echipe puternice la Târgoviște, cu ocazia rememorării Continuă să citești