Arhive etichetă: Editorial

Daniel TACHE – Pe urmele lui Perceval

http://www.gazetadambovitei.ro/wp-content/uploads/2014/04/poze_articole_daniel_tache.jpgPe urmele lui Perceval

Pornind de la premisa că fiecare individ se naşte cu conştiinţa binelui şi a răului, este de bănuit că la Judecata de Apoi vom da seamă doar pentru convingerile şi faptele noastre, nu şi pentru cele ale vecinilor, prietenilor, cunoscuţilor şi necunoscuţilor. Altfel spus, nu vom fi judecaţi în funcţie de ceea ce au crezut alţii că ar fi trebuit să fim şi să facem, ci ne vom judeca noi pe noi înşine, în orizontul acestei conştiinţe, doar pentru ceea ce am fost şi am făcut. Şi este de presupus că cei care şi-au construit viaţa în funcţie de valori induse sau impuse de alţii, valori care le-au fost şi le-au rămas, de fapt, străine, vor fi găsiţi vinovaţi. Pentru păcatul de a-şi fi irosit viaţa. Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Calcule sociale și politice

Alexandru PompiliuPrima lecție pe care trebuie să ți-o însușești când dorești să faci analize sociale sau politice este aceea de a gândi într-o dublă argumentație. Adică pornești de la un principiu, anume acela al neîncrâncenării, al neluării unei idei într-un mod personal. Dubla argumentație presupune că există cel puțin două forme de raportare la o idee – cel care susține ideea X și cel care o combate. Analistul trebuie în mod sistematic să facă acest dublu joc pentru a înțelege ambele argumentări. Se pune în cele două poziții cu aceeași forță. Da, veți spune că este un exercițiu care antrenează schizoidia. Așa și este. Dar se și câștigă ceva. Obiectivitatea. Continuă să citești

Ioana PIOARU – Calendar de februarie

https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xtf1/v/t1.0-9/11220931_1001957296515344_8647764918551063737_n.jpg?oh=6a0745901586f91b6326d126e2545f53&oe=5868D53C&__gda__=1483871124_65e4da224d96b0a4c0f95a36d4e0b9e3Un fel de început

De câte ori m-am hotărât să fac ceva public, am făcut-o cu un nod în gât și-o strângere de inimă, cu sentimentul clar că gestul meu nu are niciun sens. Ce aș putea eu să spun lumii, fără să repet sau să dublez ceva spus de altcineva mult mai deștept și mai coerent? Probabil că nimic, dar expunerea publică e un exercițiu bun, chiar dacă (sau tocmai fiindcă) riști să pari penibil sau banal. Am acceptat să scriu aici dintr-un soi de masochism. Gândesc haotic, scriu dezlânat și subiectiv, am un simț al ridicolului cât casa poporului și totuși am acceptat, pentru că trebuie să mă trezesc, și nimic nu te trezește mai bine decât privirea (critică) a celuilalt. Continuă să citești

Daniel TACHE – Tradiția gogonelelor modificate genetic

Prețul pe care Aurelian l-a plătit pentru depășirea crizei ce măcina de câteva decenii Imperiul Roman a fost retragerea din Dacia. Nou sol invictus, este adevărat, ceva mai puțin școlit decât împăratul roman și poate tocmai de aceea doldora de prejudecăți, Trump declama zilele trecute, pe treptele Capitoliului: We will bring back our borders. Unii ar spune că istoria se repetă. Mă întreb totuși dacă, știind că retragerea din Dacia va marca începutul sfârșitului pentru imperiul pe care se străduia să-l salveze, Aurelian ar mai fi luat această hotărâre. Continuă să citești

Andreea GHICA – Urmează Dristor, stația tuturor posibilităților

https://scontent-frt3-1.xx.fbcdn.net/v/t34.0-12/15086243_1361769793865743_1580520854_n.jpg?oh=b039881394e4fdc55ea8e5718e8dd471&oe=582C9E3ENu-mi place Bucureștiul, nu-i un secret, așa că nu mă feresc să spun tare și răspicat că nu-mi place, nu mă înțeleg cu el și rar se întâmplă să cădem la pace. Să ne-nțelegem, totuși, într-o privință: sunt câteva locuri pe care le ador, dar de la oraș, în sine, aveam anumite pretenții sau, mai degrabă, de la oameni.

Lucrurile stau cam așa: de fiecare dată când sunt în metrou și aud că urmează stația Dristor cu peronul pe partea stângă, simt cum mi se strânge inima și devin agitată. Continuă să citești

Daniel TACHE – Paiaţa, barbarul şi Noua Ordine Mondială

Daniel_TacheDupă ce s-a scălâmbăiat în faţa faraonilor, i-a maimuţărit în fel şi chip pe spartani, s-a dat în stambă pe străzile Romei antice, a mimat nebunia la curtea vreunui rege medieval, s-a cocoţat pe scena teatrului Globe şi a cucerit ropotele de aplauze ale publicul elisabetan, s-a întors apoi în stradă şi a făcut mulţimea de gură-cască, cea pentru care tocmai inventase Commedia dell’arte, să se zguduie în groase, neruşinate hohote de râs, după ce părea că şi-a găsit, în cele din urmă, locul în sofisticatele spectacole de circ ale epocii noastre, spectacole în care modernitatea a îngrămădit cam tot ce nu mai putea înţelege din lumea veche, paiaţa, umbră pe care haosul a proiectat-o asupra lumii doar pentru a ne feri de procesele anchilozante la care ordinea este predispusă, sătulă să tot stea de veghe prin cotloanele istoriei, s-a hotărât în anii din urmă să iasă la lumină şi să facă ea însăşi istorie. Continuă să citești

Pompiliu ALEXANDRU – Riez jusqu’à la mort !

 

Pompiliu_AlexandruVoilà les conséquences de la discrimination positive ! Voilà les conséquences de la révolte des français et des européens en général contre leurs propres racines ! Qu’on le veuille ou non, l’Europe est construite sur les valeurs chrétiennes, et même les athées reconnaissent cette chose. La construction génétique est chrétienne, à partir des orthodoxes, catholiques, jusqu’aux protestants de toute sorte. Qu’on vive à Bucarest, à Paris ou à Helsinki, nous partageons un même fil Continuă să citești