LIBRĂRIA CU URME – Aici găsești cărți scrise în relief.
Pot fi citite cu orice parte a trupului, prin palpare. Cu mintea, cu sufletul, cu dorința. Lasă urme pe corp, în memorie, pe emoții. Ia-ți urme de aici: http://www.kuppi.ro/lit/

FEROCITATEA DRAGOSTEI ( un roman în lucru) – Fragment… „Clipesc. Mișc degetele de la mâna stângă dar nu știu dacă s-au mișcat cu adevărat pentru că nu le simt. Mișc și degetele de la picioare, dar nici astea nu știu dacă s-au mișcat. Propriul meu nume reintră în mine ca o un frison. Mă cheamă Alehar Visso. Sunt Alehar Visso, fiul lui Rudo Visso. Știu cine sunt dar nu știu unde sunt și nu știu dacă mai am mâini sau picioare. Dau să ridic capul dar capul e mai greu decât știam. Rămân pe spate și îmi mișc doar ochii în orbite. În stânga mai sunt două paturi de fier, fără saltele și fără perne, ca niște schelete dreptunghiulare cu coastele de tablă rânjite spre tavan. Sub unul din ele este un lighean. În dreapta e o fereastră deschisă prin care se vede un pătrat de cer albastru, cu mâner de aluminiu. Musca vine înapoi. S-a dus până la capătul crăpăturii și acum se întoarce. Cerul este atât de albastru încât aproape că îmi vine să râd. Dar nu știu cum să râd. Albastrul lui e magnetic și dacă aș ști cum să mă ridic, m-aș ridica la el. Din când în când se văd stoluri de vrăbii și grauri trecând pentru câteva fracțiuni de secundă prin cadrul îngust al ferestrei. Aș vrea să plec prin bucățica aceea de cer. Doar că nu se întâmplă nimic. Musca s-a oprit. Viața mea pare să se fi oprit. Rămân nemișcat pe pat, cu fața în sus. Și în momentul acesta încep să se audă din nou pașii pe scări.”

ANTICORPI – M-am născut cu un defect de memorie care îmi strică mereu freza: mintea mea nu reține decât lucrurile frumoase din viață. Chiar și cele mai scabroase orori pe care le-am trăit mi se șterg din memorie a doua zi și în urma lor în creier îmi rămân numai floricele galbene. E rău?! Păi e rău, pentru că rămân fără anticorpi la freză. Adică, viața mi se pare tot timpul doar un motiv de chermeză și dejun la iarbă verde. Prin urmare sunt pregătit numai pentru pupături și giumbușlucuri. Și când mi-e lumea mai dragă, pac! Una tare în freză!!!

NU TE AMBALA! (men only) – Când o femeie se uită la tine de sus până jos și tu ai impresia că ea se minunează de cât ești tu de arătos, revino-ți! Ea nu face altceva decât să rezolve în mintea ei operații simple de adunare și scădere.

SECRET – Imaginația bărbaților, atunci când există, se compune în cea mai mare parte din fapte încadrabile penal între trei și șapte ani.

SĂ RĂMÂNEM PRIETENI – sau poate mai bine nu? Aveam odată în lista mea de prieteni o doamnă între două vârste care, de fiecare dată când postam câte ceva, era prima cu un comentariu în care îmi ridica în slăvi sensibilitatea mea de înger pios. Rezulta din comentariile ei că eram un fel de heruvim fără prihană, care curând urma să ajungă un Preafericit al Literelor, intangibil și sacru, la care să se închine Neamurile. Într-una din zile, am intrat, din curiozitate, pe peretele ei. Acolo, feciorelnic și curat, povestea cu venerație ce trăiri o cuprinseseră pe ea în timpul unui pelerinaj ad-hoc la mormântul Domnului Boca. Arsenie Boca. Și cât de mult pupase piatra. Și câte cruci și-a făcut. Și din ce poziții. Dezastrul plutea în aer. Într-o zi, mi-a comandat cartea „Frica domnului Al Kuppi!”. Ce a urmat seamănă cu soarta sărmanului Akenathon, faraonul renegat din Amarna. M-a afurisit. M-a ocărât și m-a defaciat total. M-a scos din toate listele ei de prieteni. A șters toate comentariile. A vomat. M-a reclamat la Dumnezeu! De aceea zic, poate e mai bine să nu comandați cartea asta. Rămânem prieteni. Dar dacă totuși vă mănâncă în fund, o puteți face aici: http://www.kuppi.ro/lit/?page_id=942

CEALALTĂ FAȚĂ A DESPĂRȚIRII – Când, dintr-un motiv sau altul, omul pe care îl iubești dispare fizic din viața ta, chipul lui apare brusc pe pereții camerei tale, pe clădirile din oraș și pe munții de pe marginea șoselelor. El se deplasează întotdeauna în aceeași direcție în care mergi tu, cu exact aceeași viteză cu care conduci tu mașina, ca un corp ceresc. Dacă nu mai sunt munți, atunci chipul pe care l-ai iubit se fixează pe cerul albastru ca o peliculă autoadezivă și flutură acolo în curentul de aer ca un steag dureros dintr-un război pe care l-ai pierdut pentru totdeauna.

MAKE PIPI & LOVE – Prima mea iubire adevărată s-a numit Nuți și e fata cu care am făcut pentru prima dată împreună, față în față dar sub pomi diferiți, pipi în aceeași curte.

DIN MANUALUL DESPRE FEMEI – La restaurant (men only) – Când ai invitat o femeie măritată în oraș și stai cu ea la masă, atinge-i, ca din întâmplare, degetele mâinilor, (pe care ea le ţine întotdeauna pe masă lângă solniță sau scrumieră) cu degetele tale. Este cel mai subtil și eficace accelerator de confesiune. După ce îți simte atingerea și a luat deja o gură din paharul cu vin, ea devine brusc îndreptățită să îți povestească viața ei. Atunci, tu privește-o preocupat și empatic. Cu cât pari mai interesat de povestea ei, cu atât ea îți va povesti mai în detaliu despre toți șefii ăia cretini și libidinoși pe care trebuie să îi suporte zi de zi și despre cum sforăie ca un animal soțul ăla bețiv şi impotent care nu se mai uită la ea decât cu curul. Și despre cât o enervează pupăza aia proastă și lipsită de gust de la financiar care şi-o pune cu broscoiul ăla gras de la aprovizionare. Dar mai ales, despre cât de rău îi pare că e ilegal să o împuște pe curva aia de secretară care dă, ca o nesimțită, toată ziua din cur. Tu, chiar dacă în timpul ăsta ai început să te gândești deja la secretară, dă matur și înțelegător din cap!

CE ESTE DRAGOSTEA – Când te îndrăgostești, toate celelalte femei dispar în neant. Pământul rămâne populat de o femeie unică cu care rămâi în minte, vrăjit, luni și ani de zile, ca într-o pușcărie în care singurul vizitator permis este ea. O sancţiune severă și nedreaptă. Asta este dragostea!

O VIZITĂ IMPORTANTĂ – Ieri mi-am ambalat aspiratorul prin toată casa și mi-am îndopat mașina de spălat cu Ariel și Lenor. Mi-am călcat hainele alea bune și am aerisit livingul. M-am parfumat. M-am bărbierit. M-am dichisit. Astăzi aștept o vizită importantă. Pe Dumnezeu!

O URARE – Dacă în lumea asta nu ești suficient de precaut sa visezi, viata ta devine dezgustător de mecanică și ridicol de predictibilă. De aceea eu îți urez să stai cât mai mult cu capul în nori ca să nu știe nimeni ce urmează să pățești.

EXISTENȚIALISM – Cel mai bun semn că ești singur pe lume e faptul că tu te termini acolo unde încep ceilalți.

EVERAFTER – Din momentul în care te obișnuiești cu ideea că telecomanda stă la ea, începi să ai o viață aproape normală.

FARMEC – Când o femeie îți spune prima dată „Te iubesc”, ea, sărmana, nu știe ce-i cu ea. De aceea, tu fii calm și poartă-te ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Dar, pentru că nici tu nu prea ai habar ce e cu tine în ultima vreme, nu te lăsa mai prejos! Spune-i și tu!

MANIERE – JURASIC SEX (Pour les connaisseurs) – Femeia trebuie să se teamă că poate fi mâncată în orice clipă. În momentul în care desface picioarele, ea se șampanizează cu neliniște și se curentează cu așteptare, ca o pradă neputincioasă încolțită de un monstru. Prin urmare, unei femei trebuie să nu îi îi ceri scuze decât foarte rar. Şi atunci numai ca să o faci să înțeleagă că ai în tine o gentilețe de Tirannosaurus Rex. Pentru că altfel, în loc de o beție cu șampanie, s-ar putea să nu ai parte decât de o răcoreală modestă cu apă plată.

EU NU MAI FAC REVELIONUL LA MUNTE – Pentru că ultima oară m-am întors acasă într-un costum de ghips în care a trebuit să dorm pe spate vreo două săptămâni într-un spital modest pe o scândură înclinată, ciugulind, ca struțul, resturile de mâncare rămase în sala de mese și trăgând apa prin pai, linie cu linie, direct din robinet. Iar pe cățeaua aia nenorocită cu care am fost, și pentru care, sincer, făcusem săritura aia complicată cu schiurile doar ca să o impresionez, a durut-o-n fund! Nu m-a vizitat nici măcar o dată la spital! S-a cuplat cu boul ăla fricos care se dădea numai cu sania, ca copiii.

STUPEFIANTE – Mie toate nenorocirile vieții mi se trag din baie. Vreau să spun de la mașina de spălat pe care stă o carte flendurită și din care, de fiecare dată când merg la toaletă, după ce o deschid la întâmplare, încep să citesc. Nu știu de ce sunt atât de curios pentru că, de fapt, am mai citit-o de vreo cincizeci de ori. Cum stau eu cu nasul în pagini, mă populez rapid cu cai înaripați și paturi cu baldachin, dorm in brațele fermecate ale prințesei și îmi umplu buzunarele cu aur. Mă stupefiază de fiecare dată. Ies din baie încărcat cu Ilene Cosânzene și Fete de împărat și intoxicat cu palate de cleștar în care viața e o huzureală desfrânată fără de sfârșit. Însă nu pot spune despre ce carte este vorba pentru că la vârsta mea nu se mai cade.

ADAOS – Cine se joacă pe un câmp cu maci înfloriți în copilărie, rămâne apoi cu ochii încărcați cu maci catifelați care, asemeni unor mici inimi suplimentare, îi vor pulsa copilăria prin trup pentru tot restul vieții.

O DEMONSTRAȚIE DE FORȚĂ – De fiecare dată când aud sirena ambulanței prin cartier, sunt mândru că nu e pentru mine. Şi ies la plimbare.

O PROBLEMĂ CU TIMPUL – Aveam vreo unsprezece ani și la noi la bloc era o fată de vreo treisprezece, care nu se juca cu niciunul dintre noi. Avea părul negru și lung, despletit pe spate și unghiile făcute cu ojă. Umbla numai în fuste scurte, pantofi cu toc și își dădea niște aere de ziceai că e din filme. Nu știu ce i-aș fi făcut dar știu că de fiecare dată când o vedeam dând din fund pe alee îmi doream cu ardoare să împlinesc foarte repede paisprezece ani. Vreau să spun, mai repede decât ea!

MAXIM – În mine locuiește un bărbat fantast care iese din când în când la suprafață, ca o erupție pe piele, și care știe și poate să facă orice dorește din mine și din oricine altcineva. Toată fața lui e doar ochi. Tot trupul lui, o fierbințeală. El e om de știință și artist, interesat doar de exactitate și de frumos în formele lor maximale. Eu, așa cum mă vede lumea pe stradă sau în supermarket, sunt doar o proprietate a lui, forma în care el poate râde sau lăcrima.

LA CE MĂ GÂNDESC – Mă gândesc din ce în ce mai serios să adorm şi să dorm un somn lung, fără vise şi fără nicio mișcare, din care să mă trezesc, într-o dimineață însorită, într-un oraș în care să nu mai fi fost până atunci dar care să mi se pară cunoscut, cu oameni pe care să nu îi mai fi văzut dar care să mi se pară cunoscuți, cu o viață pe care să nu o fi trăit dar care să mi se pară că ar fi fost a mea. Să mă ridic din somn, nou şi proaspăt, ca o libelulă care iese din crisalidă direct în soarele orbitor al verii şi îşi începe zborul zig-zagat peste vârful ierburilor și al florilor de câmp.

METEO – RAȚIONAMENT – Dacă așa arată încălzirea globală, înseamnă că o să fie nevoie de o fierbințeală majoră ca să mai îmi pun vreodată pantaloni scurți.

UN TRATAMENT EFICACE – În spital pereții sunt albi, tavanele sunt albe, uşile albe. Cearceafurile sunt albe, pernele albe. Asistentele sunt îmbrăcate în alb. Doctorii sunt îmbrăcați în alb. Totul e alb. Și e normal să fie așa pentru că Morții îi este frică de culoarea albă şi fuge de ea. Adică dacă te îmbraci în alb, îi dai un avertisment foarte serios să nu se apropie de tine pentru că tu ești foarte rezistent şi nu ești dispus să accepți o asemenea insultă. De aceea, de fiecare dată când simt că mă ia o amețeală, eu îmi pun repede pe mine un tricou alb cu mânecă scurtă și chiloți tetra cu șliț.

CONSTANTIN CIUCĂ este poet, prozator și fost profesor de „Carabella”; ultima carte apărută este „Frica domnului Al Kuppi”…