Am o problemă cu scrisul mic: nu-l văd. Am vrut să plec de la observația asta pentru că îmi plac lucrurile evidente. Lucrurile care stau atât de confortabil ascunse în normalul de zi cu zi. Lucrurile banale, la îndemâna oricui, pe care totuși nu le bagă în seamă nimeni.
Așadar, lucrurile evidente. Nu e fascinant cum poți ascunde atât de mult în fața tuturor? Și asta doar pentru că oamenii se gândesc mereu că e prea ușor să fie adevărat. Prea simplu. Simțim nevoia de a complica treburile: asta ne face utili în perspectiva noastră. Și numai a noastră.
Țăranul, celebrul țăran român, era mai rațional de 100 de ori decât ne dăm noi astăzi. El nu adăuga nimic: se mulțumea cu rădăcina. Astăzi, noi în loc să abstractizăm lucrurile..fugim în direcția cealaltă, încărcându-ne viața cu sensuri și direcții inutile, de-a dreptul idioate de cele mai multe ori. Noi am trăit cumva cu impresia că Ion de pe moșie nu gândea: el doar lucra pământul, rămânând un țăran prost și needucat. Însă eu cred că Ion de pe moșie a aprofundat mai mult viața decât toți milenarii la un loc. Țăranul medita și muncea. Iubea și-și aplica principiile.
Noi gândim mult și prost și stăm degeaba pentru că „am reinventat meseriile”, orice ar însemna asta… Bla, bla… noua generație. Cu siguranță știe mai multe și poate mai multe, cu alte resurse…însă toată această imensă capacitate se oprește atât de tragic la un nivel superficial.
Știm. Putem. Facem. Totul la un nivel de suprafață; totul se întâmplă la lumină, fără ascunzișuri, fără mister, fără inhibiții. Nu-știu-cine a început să predice primul că inhibițiile te privează de succes. Eu cred că lipsa lor te face un mare nesimțit. Nu-știu-cine a predicat că tot ceea ce am eu trebuie împărtășit; arătat. Eu cred că ar trebui să păstrăm bariera dintre personal și public. Nu-știu-cine a predicat că omul are controlul absolut. Eu cred că omul moare necontrolat.
Și pot continua. Omul, acum ca și atunci, trăiește zilnic între gesturi și lucruri evidente…diferența e că pe atunci ei le înțelegeau; acum nici măcar nu mai realizăm cât de banale sunt de fapt…trebuie să mergem la facultate ca să ni le arate cineva cu degetul – să ne arate porția de mâncare din fața noastră.
DARIA STEMATE e studentă, absolventă de CARABELLA și i-a apărut deja prima carte…