S-a scris mult pe tema asta în ultimele săptămâni, și bine și prost. Și scandalos de prost dar și dureros de bine. Mi-am zis că n-are sens să-mi mai bat și eu gura (și tastatura), că oricum tot ce aveam de gând să zic au zis alții, și-ncă foarte bine și frumos articulat. Dar na, ce să-i faci? când e rost de dat cu părerea, hop și nea Ion, că și el e om. Oricât de mult s-ar dezbate, analiza, comenta și răscomenta un subiect și oricât de neavizat, de părtinitor, tendențios sau „politically incorrect” ar fi opinentul, întotdeauna e loc de încă o părere, oricare ar fi ea, căci mare și îngăduitoare e grădina Internetului. Și foarte bine că e așa, că nu știu ce am face cu atâta opinie dacă n-am putea s-o împărtășim și celorlalți.

Primul lucru pe care filmul ăsta (și mai ales reacțiile stârnite) nu mă lasă să-l uit este că UNII dintre români (mulți? puțini? nu știu, nu am date statistice, nu vreau să generalizez, dar am așa o vagă impresie că… destul de mulți), eufemistic vorbind, nu prea îi înghit pe țigani. Și nu numai că nu-i înghit, dar chiar recunosc asta fără nicio jenă. Pentru acești români, discursurile anti rasism și anti discriminare sunt gargara unora care trăiesc cu nasul în cărți și în idei și în utopii, rupți de realitate, care nu au de-a face zi de zi cu țiganii și care n-au trăit cu ei sute de ani ca să vadă cât sunt de neîmblânzibili. Dacă-i întrebi, românii aceștia nu sunt practic rasiști, ei nu discriminează, că ei sunt pașnici și iubesc tot ce a lăsat Dumnezeu pe lume. (Mă rog, îi iubesc pe daci un pic mai mult decât pe restul viețuitoarelor care mișună pe pământ, dar poți să-i condamni? La urma urmelor, dacii sunt niște făpturi formidabile și profund nedreptățite de istorie care nu ei au fost cuceriți de romani ci ăăăă cum ar veni, invers, romanii se trag din daci, deci cum să nu-i consideri superiori?! Dăăăăh! Dar în rest – egalitate, frate!) Ei nu au ceva în mod special cu țiganii, ci cu acele exemplare care nu sunt ca românii, care nu înțeleg să fie muncitori, liniștiți, cinstiți, necorupți, curați, organizați, educați… Ia să bifeze ei, țiganii, TOATE căsuțele astea și să vezi atunci ce ușor se integrează în societatea noastră altfel perfectă… Sigur, o să fie un pic mai greu să parcurgă toată lista trăind pe un morman de gunoaie, dar hei, dacă vrei, poți! Gândește pozitiv, țigane!

În altă ordine de idei, dar legat de aceeași problemă a discriminării, românii au pretenția ca Marea Britanie (sau orice altă țară) să îi primească pe ei, niște imigranți oarecare printre alte milioane de imigranți, cu brațele deschise și fără să cârâie, ceea ce, desigur, ar fi normal și frumos într-o lume perfectă. Dar asta în condițiile în care noi nu reușim de atâta timp să ne împăcăm cu țiganii ăștia pe care-i ocărâm cu orice ocazie și pe care-i învinuim de toate relele pământului. Mi se pare culmea ironiei… Adică nu zic că britanicii ar fi îndreptățiți să-i discrimineze pe români, dar ce să vezi? S-a găsit cine să-i critice.

Al doilea lucru pe care sus-numitul film nu mă lasă să îl uit, este că unii dintre români fie nu au inimă, fie nu au creier, fie n-au nici una nici alta. Dacă, văzând sărăcia, mizeria și tristețea în care trăiesc oamenii aceia prezentați în film, primul lucru pe care îl fac acești români este să zbiere isteric că ăia nu sunt români ci țigani (chit că nu e adevărat în toate cazurile), că englezii vor în mod intenționat să prezinte doar fața urâtă a României deși există nenumărate povești de succes despre care ar fi putut vorbi, mie una mi se pare foarte grav, foarte stupid și foarte trist. Băi românilor, nu despre asta este vorba! Chiar dacă, să zicem, ar fi adevărat că realizatorii filmului au ales cu bună intenție niște cazuri nefericite ca să influențeze felul în care sunt priviți românii în Marea Britanie, asta nu face mai puțin reală drama acelor oameni.

Și astfel ajung la al treilea lucru despre care vreau să vorbesc: unii români sunt incredibil de ipocriți. Cum se întâmplă întotdeauna în situații similare, în loc să privească spre sursa acestei nedreptăți, adică la dezastrul în care ne zbatem cu toții, pe de o parte din cauza unor idioți ajunși, cine știe cum, în fruntea țării,și pe de altă parte din cauză că noi înșine suntem prea obosiți și resemnați ca să facem primul pas și să schimbăm societatea, românii aceștia furioși nu vor decât să ascundă gunoiul sub preș și să facă frumos la străini. Atâta îi duce pe ei capul. Că așa e la noi. Ca atunci când eram la școală și aflam că vine inspecția și brusc ne transformam toți în elevi model ptiu ptiu. Nu contează cum e viața noastră zi de zi, contează cum e atunci când e pus reflectorul pe noi. La noi în ogradă, noi între noi, putem să ne plângem că toate sunt pe dos, că nimic nu e cum ar trebui să fie, dar, când vine străinul, gata nene cu văicăreala, punem țuica și sarmaua pe masă și dă-i cu mândria națională și cu frumusețile patriei, până ajungem și noi să ne întrebăm de ce ne plângem atâta, când România pare a fi Raiul pe pământ, judecând după apologiile noastre.

Al patrulea punct pe care aș vrea să îl ignor dar povestea asta nu mai lasă, este că unii oameni, mai ales când se încinge tărâța naționalistă în ei, sunt certați rău cu logica. Uite, zici tu unuia, acest compatriot al tău trăiește pe o grămadă de gunoi în țara ta. Da, răspunde el, dar Nadia Comăneci a luat primul 10 la Montreal. Bine, spui tu, dar asta e irelevant și nu-i ajută pe acești oameni și pe alții ca ei, țigani ȘI români, să trăiască mai bine, să nu mai fie discriminați, să nu mai fie forțați să plece din țară ca să aibă o șansă la o viață normală. Și în plus de asta, nici pe tine nu te privește, este strict meritul Nadiei și al antrenorilor ei. Așa o fi, îți răspunde cetățeanul, dar tu știai că un român a inventat stiloul? Dacă n-ar fi fost el, am scrie toți cu pixul ăla infect inventat de un ungur. OK, dar cu ce-i încălzește asta pe amărâții de țigani? Mulți dintre ei nici măcar nu știu să scrie. Păi da băăăăi, dar a doua limbă vorbită la Microsoft e româna, tu-z dai seama??

Știu că e un pic exagerată comparația, dar nu e chiar departe de realitate. Românii noștri furioși susțin că persoanele prezentate în film nu sunt reprezentative, că sunt o minoritate nesemnificativă și irelevantă pentru România, dar consideră că un grup de oameni, o elită, practic, care a avut niște realizări pentru care poporul român și toți indivizii ăștia cu gura mare nu au nici un merit, este reprezentativă. Niște oameni speciali, dintre cei ce răsar o dată la 50 de ani și care, din întâmplare, s-au născut în România, au muncit pe rupte ani de zile, adesea fără să audă și fără să se intereseze nimeni de ei până să ajungă să aibă succes, sunt mai reprezentativi decât triștii care trăiesc de pe-o zi pe alta și care ar face orice ca să-și ajute familia să supraviețuiască. Într-adevăr, foarte nereprezentativi distrușii ăștia… niște animale, ce să mai vorbim… Unde i-or fi găsit?

Eh, și în ultimul rând, (și chit că nu-mi face cinste acest punct, trebuie să-l menționez), filmul ăsta nu mă lasă să uit cât sunt de norocoasă. Sunt norocoasă în atât de multe feluri încât mă întreb tot timpul ce-am făcut ca să merit atâta noroc chior. Evident, n-am făcut nimic, că de-aia e noroc. Norocul de a mă fi născut într-un spațiu politic nebântuit de războaie stupide, într-un spațiu geografic în care nu trebuie să faci zilnic un efort deosebit ca să supraviețuiești (că altfel mori de frig… sau de cald… sau de animale sălbatice), într-o familie care nu trebuie să se confrunte cu discriminarea etnică la orice pas, norocul de a fi femeie într-o epocă a egalității sexelor, norocul de a avea bunici și părinți care au muncit toată viața reușind, cu sacrificii mai mari sau mai mici să aibă un trai decent, părinți care, deși crescuți într-un spirit pragmatic, au avut destulă înțelegere încât să mă lase să-mi aleg un drum diferit de al lor, un drum care părea riscant la vremea aceea, norocul de a mă fi născut în acest foarte unic moment din istorie în care fix acest drum – de artist, s-a transformat dintr-unul riscant și nesigur într-unul căutat și oportun. Și lista poate continua. Veți spune că norocul și-l mai face și omul și că fără muncă și efort degeaba ai noroc, că Dumnezeu nu-ți bagă-n traistă. E adevărat, dar asta nu contrazice faptul că unii oameni pornesc din start de pe o poziție favorizată, fără să fi făcut nimic pentru asta. Așa cum unii se nasc în palate, alții se nasc în familii decente din clasa de mijloc, iar alții – pe un morman de gunoi. Dar altfel, suntem egali. Teoretic. Pe lângă multe alte lucruri, ar trebui să avem și asta în vedere atunci când deschidem gura ca să criticăm sau să spunem o răutate despre cineva.

IOANA  PIOARU este absolventă a Facultății de Arte Plastice a UNA București, o tânără    artistă de recunoaștere națională și europeană și, peste toate, absolventă de  CARABELLA…