Arhive etichetă: Ioana Pioaru

Ioana PIOARU – Calendar de mai

https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xtf1/v/t1.0-9/11220931_1001957296515344_8647764918551063737_n.jpg?oh=6a0745901586f91b6326d126e2545f53&oe=5868D53C&__gda__=1483871124_65e4da224d96b0a4c0f95a36d4e0b9e3D&G

Nu știu dacă ați fost vreodată într-un depozit de carte, e o experiență destul de deconcertantă. Cel în care am fost eu era un fel de „geamăn rău” al unui târg de carte. De fapt, chiar panoul de la intrare îl prezenta drept „târg permanent de carte”, dar o descriere mai exactă ar fi tone de cărți în devălmășie. Nu zic că n-ar fi fost cât de cât organizat, pentru că era oarecum împărțit pe edituri, dar în rest – haos. Mergeam acolo în primul rând fiindcă prețurile erau mult mai mici decât în librării, dar și pentru că, recunosc, îmi plăcea la nebunie brambureala aceea și că nu mă întreba nimeni ce vreau și nici nu avea cine să mă ajute la o adică. Eram lăsată acolo, de izbeliște, să înot în derivă printre mormane de cărți. Continuă să citești

Ioana PIOARU – Calendar de martie

https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xtf1/v/t1.0-9/11220931_1001957296515344_8647764918551063737_n.jpg?oh=6a0745901586f91b6326d126e2545f53&oe=5868D53C&__gda__=1483871124_65e4da224d96b0a4c0f95a36d4e0b9e3„Life is great. Without it, you’d be dead.”

Vreau să scriu despre Gummo, dar fără să scriu de fapt prea mult despre el. (Hai că am început bine!) E un film care aș vrea să îți placă. Dar în caz că nu-ți va plăcea (și e genul de film care ori îți place, ori îl abandonezi în primele 5 minute, ori te uiți până la sfârșit scrâșnind din dinți și când s-a terminat ieși pe stradă și omori în bătaie prima persoană care îți iese în cale), n-aș vrea să fie vina mea că te-ai uitat, că am zis eu că e așa și pe dincolo. Iar dacă e să îți placă, nu vreau să stric surpriza. Și dacă l-ai văzut, ce sens ar avea să îți spun lucruri pe care deja le știi? Așa că o să mă străduiesc să nu zic nimic despre el. Continuă să citești

Ioana PIOARU – Calendar de februarie

https://fbcdn-sphotos-a-a.akamaihd.net/hphotos-ak-xtf1/v/t1.0-9/11220931_1001957296515344_8647764918551063737_n.jpg?oh=6a0745901586f91b6326d126e2545f53&oe=5868D53C&__gda__=1483871124_65e4da224d96b0a4c0f95a36d4e0b9e3Un fel de început

De câte ori m-am hotărât să fac ceva public, am făcut-o cu un nod în gât și-o strângere de inimă, cu sentimentul clar că gestul meu nu are niciun sens. Ce aș putea eu să spun lumii, fără să repet sau să dublez ceva spus de altcineva mult mai deștept și mai coerent? Probabil că nimic, dar expunerea publică e un exercițiu bun, chiar dacă (sau tocmai fiindcă) riști să pari penibil sau banal. Am acceptat să scriu aici dintr-un soi de masochism. Gândesc haotic, scriu dezlânat și subiectiv, am un simț al ridicolului cât casa poporului și totuși am acceptat, pentru că trebuie să mă trezesc, și nimic nu te trezește mai bine decât privirea (critică) a celuilalt. Continuă să citești

Ioana PIOARU – Calendar de octombrie…

Ioana_PioaruIOANA PIOARU este absolventă a Facultății de Arte Plastice a UNA – București, o tânără artistă de recunoaștere națională și europeană și, mai ales, absolventă de CARABELLA târgovișteană…

„Aparţinând uneia dintre primele generaţii a căror mentalitate nu a fost influenţată de ideologia comunistă, Ioana Pioaru este o tânără artistă care a început să se bucure, pe parcursul ultimilor ani, de recunoaştere naţională şi europeană. Absolventă a Facultăţii de Arte Plastice din cadrul Universităţii Naţionale de Arte din Bucureşti (2008 – licenţă, 2010 – master), Ioana Pioaru s-a impus rapid în atenţia publicului de artă prin lucrări care, provocând reacţii extrem de variate, reuşesc să nu lase pe nimeni indiferent.” (Daniel TACHE) Continuă să citești

Ioana PIOARU – O luptă asimetrică

Ioana_PioaruMă plimbam acum câteva zile, cam fără țintă, printre rafturile unei librării, când am dat din întâmplare peste o carte pe care am deschis-o la întâmplare și din care am citit câteva rânduri la întâmplare. Acum, gândind retrospectiv, nu știu să zic dacă chiar a fost o întâmplare sau dacă nu cumva cartea mă aștepta acolo, fatidic, în timp ce în jurul ei plutea certitudinea faptului că eu voi veni la un moment dat și voi citi mesajul plantat acolo special pentru mine, ca apoi să merg și să-mi împlinesc destinul. Continuă să citești

Ioana PIOARU – Un text mic despre un om mare

 

Ioana_PioaruAm ascultat odată, la un post de radio britanic, o emisiune în care prezentatorul compara diferite interpretări ale Concertului pentru două viori în Re minor, de Johann Sebastian Bach. Îmi amintesc fascinația cu care am urmărit emisiunea, minunându-mă de lejeritatea cu care prezentatorul folosea limbajul teoriei muzicale, de acuitatea sa perceptivă, de finețea cu care reușea să distingă între diferitele interpretări și, mai ales, de exprimarea sa care, Continuă să citești

IOANA PIOARU – Câteva lucruri pe care documentarul „Vin Românii” nu mă lasă să le uit

 

Ioana_PioaruS-a scris mult pe tema asta în ultimele săptămâni, și bine și prost. Și scandalos de prost dar și dureros de bine. Mi-am zis că n-are sens să-mi mai bat și eu gura (și tastatura), că oricum tot ce aveam de gând să zic au zis alții, și-ncă foarte bine și frumos articulat. Dar na, ce să-i faci? când e rost de dat cu părerea, hop și nea Ion, că și el e om. Oricât de mult s-ar dezbate, analiza, comenta și răscomenta un subiect și oricât de neavizat, de părtinitor, tendențios sau „politically Continuă să citești

IOANA PIOARU – Un festin

 

Ioana_PioaruSăptămâna trecută mi s-a îndeplinit un vis. Am fost în Vienna, la Kunsthistorishes Museum, și m-am îndopat cu Bruegel. Doar acolo poți să te îndopi (nu și să te saturi). Mai sunt și alte locuri pe unde-l poți găsi, dar numai așa, cu țârâita – o fărâmă la National Gallery în Londra, cât să-ți deschidă apetitul, alta la British Museum, o bucățică la Prado în Madrid să te facă să crăpi de poftă și de nervi, mai sunt câteva risipite prin Belgia și Germania, altele prin America, doze mici, înnebunitoare și frustrante. Continuă să citești

Ioana PIOARU – Scrisul și frica

 

Ioana_PioaruÎmi este din ce în ce mai greu să mă hotărăsc să scriu. Altădată reușeam să o fac cu ușurință, iar într-o vreme, nu chiar demult, devenise un gest aproape natural ca, ori de câte ori îmi trecea prin minte vreo idee sau când mă bântuia vreo stare mai neobișnuită, să mă apuc să o transpun în cuvinte. Era ca și când aș fi smuls gândul din cap și aș fi început să-l întorc pe toate părțile, să-l sucesc și să-l Continuă să citești

LECȚIA DE ZBOR – Ioana PIOARU: Un fel de început

 

IOANA  PIOARU este absolventă a Facultății de Arte Plastice a UNA București, o tânără    artistă de recunoaștere națională și europeană și, peste toate, absolventă de  CARABELLA…

Ioana_PioaruDe câte ori m-am hotărât să fac ceva public, am făcut-o cu un nod în gât și-o strângere de inimă, cu sentimentul clar că gestul meu nu are niciun sens. Ce aș putea eu să spun lumii, fără să repet sau să dublez ceva spus de altcineva mult mai deștept și mai coerent? Probabil că nimic, dar expunerea publică e un exercițiu bun, chiar dacă (sau tocmai fiindcă) riști să pari penibil sau banal. Am acceptat să scriu aici Continuă să citești