CA ÎNTR-O CARTE…

Într-o carte, totul este posibil, totul poate fi altfel. Dacă aş vrea, cu un mic efort, aş schimba destine, v-aş duce într-o lume pe care nu o bănuiţi, aş muta ţări şi oceane, aş încurca anotimpurile. Numai că în lumea reală lucrurile stau cu totul altfel. Tot ceea ce eu aş crede că e important ar fi, de fapt, o iluzie. E un fragment dintr-un roman pe care l-am publicat de curând și e un semn pentru ceea ce facem, la fiecare două săptămâni, și aici la Cultura de sâmbătă…

Din New York, Dana Neacșu scrie că „pentru mine, „Să ucizi o pasăre cântătoare” este o carte remarcabilă, citind-o am știut că dacă voi continua să caut voi găsi oameni ca mine.”

Din București, Alexandra Mocanu ne povestește că a fost „invitată la două liniuțe. Teatru.   M-au ginit mi-am zis. Mă gândeam la cu totul altceva. După, am aflat că e gratis. Ceva dubios. Liniuțe gratis? Mai rar. Sau momeală pentru novici. N-am catadicsit să arunc un ochi pe internetul potent. Carevasăzică, liniuțe gratis, la Poli. Ceva cu schepsis.”

Tot din București, Bogdan Ciuclaru zice așa: „Guzganu’ auriu are acum lucruri de spus și presa e hipnotizată de întâmplările prin care a trecut. Dom’le, femeia asta a fost a doua, după Dumnezeu, ca prezență și implicare în drumul României din ultimii ani! Și nu m-ar mira      s-aud că e implicată și-n alegerea culorilor sacoului lui Florin Busuioc.”

Domnul Constantin Vaeni e îngândurat… „Nu mai fiți, fraților, așa de supărați pe pupincuriști, cu-atât mai mult cu cât ei au ajuns, mai ales în ultimul deceniu, adevăratul… vârf de lance în exercitarea unor drepturi democratice”.

Din romanul nou al unui mare scriitor, Octavian Soviany: „Dacă se va întâmpla să supraviețuiesc acestui război, care pare că n-o să se termine niciodată, o să ai în mine mai mult decât un camarad de arme sau un prieten, o să ai în mine un frate, încercările prin care am trecut amândoi au făcut din noi un singur suflet și o singură inimă.”

Din Târgoviște, Puiu Jipa se războiește cu Obama: „Domnu Obama, acu nu că aș fi eu oarecine, da’ nici așa… nu-ncepeți cu bătaia. Eu atâta am avut, atâta am pus pe masă. Eu nu știu box.”

Un alt mare scriitor, Radu Părpăuță, din Iași, pentru noi: „Când te uiți în sus „pe coastă”, vezi oastea de araci egali, fermi, parcă atingând cerul și păzind vița-de-vie. Adie ușor vântul. Lăstarii verzi fug în sus, tremurând spre lumină. Dedesubt, sub frunze, stau butucii: groși, întunecați, răsuciți ca niște coarne de berbeci de prăsilă.”

Și toți ceilalți… Vă rog să-i citiți, sunt buni…