Laura Andreea STOICA – Întoarce-mă cu fața spre iubire

laura_stoica_70Iubirea, ideal suprem al omenirii…cea care nu ține cont de statut social, de timp,  de spațiu, de  probleme. Cea care oferă viață din belșug,  cea care înalță și oferă frumusețe unui om.  Cu toții tânjim după iubire, iar această foame disperată după ea se reflectă în comportamentul nostru cotidian mai mult decât în orice altceva. Cu cât trece timpul, cu atât înțeleg mai bine că nu există oameni răi, vicleni, perfizi, mincinoși, ci doar oameni cu un gol mare în inima lor, care n-a fost niciodată umplut. E un mare handicap să n-ai pe nimeni care să te iubească.

Iubirea… câți mai cred în ea și câți nu se mint pe sine că iubesc? Mi-e foarte dificil acum să-mi expun gândurile într-un mod coerent și logic, dar simt că azi chiar trebuie să scriu despre iubire, despre ce înseamnă ea.

E dureros să caut imaginea tinerilor despre iubire: iubesc doar dacă mă simt iubit, doar dacă toate așteptările mele sunt îndeplinite și doar atât cât îmi sunt satisfăcute dorințele. Iubesc ca să mă simt bine. De fapt, nici nu știu dacă îl iubesc pe el sau pe mine…dar cred că pe mine, pentru că mai întâi de toate trebuie să mă iubesc pe mine, să mă simt eu bine, să am eu tot ce îmi doresc. Practic, iubirea a devenit un contract în care trebuie să îndeplinim niște norme, ca la muncă: atunci când nu mai corespunzi acelor norme ești liber să-ți cauți alt post. Am auzit mulți colegi spunând că ei niciodată nu se vor căsători legitim ca să  nu împartă nimic din ce e al lor cu partenerul, în caz de divorț.

Eu altfel văd iubirea, pentru că în viața mea există oameni care mi-o arată în cea mai pură formă. Iubirea nu e despre mine, ci despre cel de lângă mine. Iubirea înțelege și are răbdare multăăă, uneori enervant de multă. Iubirea aceea pură dăruiește totul fără a avea pretenția să primească ceva în schimb, e sacrificială. Iubirea e cel mai bun test prin care îți poți verifica defectele și excesele din viața ta. Iubirea își exprimă nemulțumirile în așa fel încât ele să nu rănească și caută mereu să obțină fericirea celuilalt. Iubirea e respect, sinceritate, loialitate. De fapt, toate calitățile de pe lume se găsesc înglobate în ea. În iubire nu există teamă…teamă de a fi mințit, părăsit, înșelat-toate acestea apar din cauza iubirii superficiale pe care noi o oferim. Iubirea e blândă, iertătoare, gata mereu să sprijine, să înțeleagă, să se perfecționeze. Iubirea luptă! Cică suntem într-o eră a spiritului umanitar în care iubim oamenii, natura, animalele mai mult chiar decât oamenii. Dar cum poți spune că iubești pe cineva atunci când văzându-l că greșește, că are probleme, nu faci tot posibilul să-l ajuți să se ridice? Cum poți spune că iubești oamenii și ești parte din 100 de ONG-uri când schimbi 5 Iphone-uri pe an și sunt atâția și atâția copii care n-au cu se încălța să poată merge la școală…eu nu pot concepe asta!

Nu vreau și nu pot să trăiesc într-o eră a consumismului. Pentru mine iubirea aceasta reală există și este, mai presus de orice, un dar de la Divinitate. Mi-e doar teamă că e din ce în ce mai rară și că prea puțini o mai cunosc. Și mi-e teamă să nu mă trezesc într-o societate de monștrii născuți din frustrări și iubire de sine, de bani, de carieră. Și în același timp mi-e milă…mi-e milă de toți prietenii și oamenii pe care îi cunosc și n-au habar ce înseamnă să iubești. Aș vrea să simtă și ei acea bucurie de a te trezi în fiecare dimineață știind că cineva te-a iubit atât de mult încât și-a dat viața pentru tine. Și simțind iubirea venită în urma acestui simplu gând, devine mult mai ușor să dăruiești tuturor ceea ce tu ai primit fără plată: dragostea ta! Nu în ultimul rând, iubirea înseamnă renunțare: când renunț să mă gândesc doar la mine și decid să ofer celorlalți dragoste necondiționată, atunci ființa mea deja capătă un alt statut, căci am devenit iubire!

LAURA  ANDREEA  STOICA  este o domnișoară de CARABELLA ( clasa a XII-a ), energică, hotărâtă și totuși visătoare…