1. Adam Zagajewski laureat al Premiului Panonius!
Marele poet polonez Adam Zagajewski este laureatul din acest an al unui din cele mai importante premii de poezie din lume, acordat de PEN Clubul maghiar. Din juriul internațional face parte și poetul Dorin Tudoran, care ne spune mai multe despre eveniment în linkul atașat. Eu mă bucur foarte mult pentru AZ, un poet extraordinar, pe care am avut prilejul și să-l întîlnesc de cîteva ori prin cafenelele și pe străzile Cracoviei, unde s-a repatriat din Franța în 2000, parcă. Cum avut ocazia să-i văd și pe cîțiva scriitori importanți, care nu mai sunt: Mrozek, Lem, Szymborska, ultima laureată a Premiului Nobel pentru literatură. Mai vreau să semnalez că între candidații din acest an la importantul premiu s-a numărat un alt excepțional poet polonez, Julian Kornhauser, al cărui fiu este absolvent de limba română al secției de la Universitatea Jagiellonă!
2.RIP Andrzej Wajda
A plecat dintre noi marele regizor polonez Andrzej Wajda, la cîteva luni după ce împlinise 90 de ani. AW a fost nu doar unul din cei mai mari regizori ai lumii, laureat Oscar pentru întreaga operă, ci și, alături de Andrei Tarkovski, regizorul estic care a marcat puternic viețile a mai multor generații de cinefili estici. Îmi amintesc acum toate filmele sale, de la Cenușă și diamant la Pădurea de mesteceni, de la Omul de marmură la Omul de fier sau de la Canalul la Katyn… Îmi mai amintesc cum am văzut Katyn într-un cinema din Cracovia, în săptămîna lansării, și că am înțeles aproape totul, deși polona mea se limitează la cîteva zeci de cuvinte și expresii uzuale. Wajda este unul dintre cei circa 10 regizori din istoria cinematografiei cărora le păstrez filmele pe DVD-uri. Zilele acestea, le voi revedea, unul după altul… Andrzej Wajda a fost înmormîntat la Cracovia, orașul pe care l-a iubit atît de mult toată viața.
3.1965, Londra – Un concert istoric
În 1965, sub egida New Musical Express. a avut loc un concert la care au participat cele mai bune trupe și cei mai cunoscuți interpreți din pop-rock-ul britanic. Au urcat pe scenă Beatles, Rolling Stones, Animals, Kings, Moody Blues, Donovan și mulți alții. Cei mai mulți au marcat vreme de decenii această muzică, unii sînt activi și astăzi!
4. Cațavencii – Oala lui Iohannis și jocuri de gleznă la politrucii băștinași…
Doru Bușcu despre învîrte KiWi cu melesteul în oala PNL și alte oale de partid și de stat și două articole redacționale despre un politruc mărunt ce se crede un fel de Machiavelli în exercițiul funcțiunii, pre numele său Daniel Constantin, primul, și celălalt despre mîna lungă a anticorupției… Și un desen de Mardale, de bună calitate…
5.Polonia – femeile au învins!
După protestele din septembrie, culminînd cu marile manifestații de luni, însoțite de greva a peste 100.000 de femei salariate, guvernul conservator polonez a dat înapoi – renunță la proiectul de modificare aberantă a legii avortului. Pe toată perioada protestelor, acestea au fost corect reflectate de media poloneză, mai puțin cea catolică, tema producînd și o adevărată explozie de proteste în media online. Un membru al cabinetului a recunoscut că femeile au aplicat liderilor politici și bisericii o foarte dură „lecție de umilință”.
6. Povești filosofice cretane din AD 2016
X
X X
După călătoria din munți, din satele din preajmă –
izvoarele țîșnind de pretutindeni, din piatră,
ca dintr-o strecurătoare, și singurul lac
cu apă dulce din insulă, și plaja aceea cu nisip
mai fin decît firele invizibile de praf,
îmbibat de apa celor mai mari valuri
pe care le-am văzut aici vreodată,
apa care venea năvalnic sub șezlonguri
și izbea parapetul de beton din spate…
După această zi lungă, umbrită de nori,
răcorită de briza puternică pînă în munți,
după o nouă călătorie de inițiere,
de împuternicire a dragostei mele
pentru acest uriaș bulgăre de piatră vie –
smochini încărcați de roade,
avocado cu fructele în pîrg,
chiparoșii și măslinii și bananierii
cu coamele pînă la pămînt,
și florile, cele mai frumoase din lume
ieșind din pămîntul roșcat, din smocuri
de iarbă, din piatră, din crăpături
și poate din memoria mea de veacuri.
Ca un flash mormîntul lui Nikos,
alt flash ruinele de la Cnossos
și apoi străzile întortocheate ale Chaniei –
după toate acestea, o sticlă de vin
roșu și aspru izvorît din aceste pietre,
în balconul care n-a trăit scena
balconului. Încă…
X
X X
Doarme ca o căprioară răpusă
de alergarea celei mai lungi zile –
din balcon, văd numai pînza albă
care-o acoperă din vîrful capului
pînă la vîrfurile picioarelor.
Mă bucur doar de respirația
abia bănuită care face să vibreze
încet, încet cearșaful…
E o briză de început de lume
și luna n-a venit nici noaptea aceasta –
i-aș dărui-o!
Dacă aș fi zeul acestei lumi,
i-aș dărui mai degrabă insula
acesta a începuturilor…
E o noapte în care mă simt generos –
îi voi dărui insula chiar dacă
sînt doar chiriașul acestei lumi!
X
X X
Cînd mă desfată cu vorbele, cu atingerile,
cu tăcerile ei, îmi pare cea mai pură ființă
de la facerea lumii încoace – am cunoscut-o
pe cînd îmbobocea, așa cum aici
a îmbobocit lumea noastră…
Aici, e un fel de puritate deplină –
toate gesturile condamnate de filistini
se petrec în slavă, în firească măreție.
Aici, cei necurați sînt sortiți
vîrfurilor de piatră și adîncului
necuprins al mării mamă a lumii.
De aceea, de aceea vom învinge
în numele zeiței pe care o știi
undeva peste ape, spre Soare Răsare –
adevăratul tărîm al adevăraților
androgini!
X
X X
Munții în fața mea pictați
de mîna unui pictor nebun
după geometria spațiului,
geometria în spațiu, cea
care își joacă și mai nebună volumele…
Murmurul mării încă răzbate
prin zgomotele orașului
care se trezește alene –
în cameră e încă noaptea,
ea e purtată de vraja lui Morfeu.
Zi după zi s-a petrecut ritualul
și zi după zi se va petrece –
un punct al stabilității
în această curgere amețitoare.
Mai bine de patru mii de ani
au clădit această hulpavă
certitudine…
X
X X
În primele zile, am vizitat portul
și fortăreața venețiană stînd
la pîndă pe coama dealului de piatră –
am rătăcit pe aleile de piatră,
am privit peste ziduri spre uscat
și spre apele zbuciumate ale mării,
m-am împiedicat de o piatră
și, ca întotdeauna, mi-am zgîriat genunchiul,
am admirat spirala alcătuită din toate
felurile de piatră ale insulei…
În amfitearu, fără gînd rău,
fără premeditare,
fără să privesc măcar numerele,
m-am așezat pe scaunul eksida enea.
Să lăsăm interpretările, nu vii,
nu te duci în vacanță
cu gîndul la Sigmund!
X
X X
Azi plec spre nord – e greu să spun acasă.
cel mai de-acasă loc e aici,
pe celălalt îl cunoaște doar Buddha –
cumva spectral voi rămîne în lumina brizei.
Va rămîne și ea. Corpurile noastre de carne,
corpurile spectrale, poate și cele astrale
împletite sînt ca șarpele acela
care ne-a precedat cu mii de ani din Eghipet
și pînă aici, pe insula ce se face a noastră –
aici a început marea poveste, aici încep
toate poveștile importante, aici se va încheia
și povestea noastră. Dar nu acum!
Nu cîtă vreme soarele seva ridica din mare
dimineață după dimineață după dimineață –
o dungă roz-violet se întinde încet
ca cel mai îndepărtat capăt al mării…
X
X X
A spus să nu ne facem bagajele de cu seară
și a avut dreptate – am fi grăbit inutil
sentimentul plecării din acest loc,
altul, astfel între toate locurile…
Dacă poți amîna strîngerea aceea
de inimă pe care o știi atît de bine,
de atît de mulți ani,
nu ezita nici o clipă!
Așa cum nu eziți nici în întîmplările
faste ale vieții de aici. Aici?
Nu, nu vorbesc despre lumea aceasta,
ci exact de acest loc, care mă umple
încet de pe la amiaza vieții încoace.
(25 August – 8 Septembrie 2016, Rethymno, Chania)
LIVIU ANTONESEI este un foarte cunoscut scriitor, cercetător, publicist și profesor universitar din Iași…