1. Copii cu piept de papură subțiri
Dau iama în grădini și pofta trece
Prin aer ca un fir de mohair
E-o alăută strâmbă ceafa rece

Vibrând în iarbă ca un bărzăune
-Sunt îngropate pân la buze-n grâu
Șapte verzui și delicate lune
-O nu mă tulbura amicul meu

Ce-ai vrea să fii?
-Eu muscă. Tu?
-Albină.
-Damnat să fii de vii să mă urzici!
-Tălpi moi de lapte ulmecă-n sulfină
-Mai bine amândoi am fi furnici

-Vezi? Cerul este roș ca un homar
-Nu nu-i homar…
-Din nou mă tulburi…
-Poate,,,
Cu lapte cald în țâțele-i roșcate
Pomona însăși bântuie-n mărar

Și-o-nrourată pajiște se iscă
Dar visătorii ciufuliți peltici
Lipesc viclene boturi de arici
Sughițând gravi de Marea Odaliscă

 

2.Cu plase pentru fluturi alergăm
Parcă am fi o roată de caleașcă
Frântă în șapte și naivi ne sărutăm
Degetul când ni-l prinde vreo rădașcă

Mai cu arțag norii ne par cămăși
De noapte șiroind pe cerul tandru
Sau niște transparente roze făși
Pistruii însă ni-s de băiețandru

Nu de călugăr sau de cărturar
Ce-și canonește la feștilă fața
Și chiar și călăritul pe măgar
Ni-i mai ingenuu parcă dimineața

De asta c-un prostatic ochi de broască
Suflând în aer fulgi de păpădie
Fără a ști vreo boabă latinească
Herborizăm cu multă modestie

 

3. Mi-e trupul lângă tine greoi ca un balast,
Iar mâna-mi te atinge pe sâni nespus de cast
Şi parcă-n jurul nostru ar levita odaia.
Cânta privighetoarea la fel şi-n noaptea aia…

 

4. românia

România
e o sală de jocuri
unde nu se câștigă
decât
pachețele de
scobitori
și câteodată
praf de
budincă.
România
poartă
jartiere cu
tricolor.
România
mănâncă
ciorbă de
burtă.
La petreceri
românia dansează
solemn alunelul
numai
cu românia.
România
suferă de
colon.
România e
cea mai veselă
țară din lume.
România
e o manea
România
e adi mutu.

Ştiu
că e urât
tot ce
bâigui aici.

E
ca şi cum
ţi-ai viola
mama.

Şi totuşi
eu îmi iubesc mama.
Facem împreună
lungi şi obositoare
exerciţii de repudiere.

 

5. Vei fi în noaptea asta un fel de Jeanne Duval.
Azi scriu cu mâna stângă. Rescriu Les fleurs du mal.

Lumină vine numai din focul de cărbune.
Sunt ochii tăi ca noaptea şi pulpele ţi-s brune,

Iar spatele-ţi molatic şi-atât de mătăsos
Sub degetele mele devine abanos.

Şi-n timp ce-ţi iei, pe perne, cea mai lascivă poză,
Pe dinafară neagră, pe dinăuntru roză,

De tivul fustei tale ridic posomorât,
Îţi scot ciorapul roşu şi-l pun pe după gât,

O, soarele meu negru, divina mea metresă!
Miroase vag a blănuri şi-a piele de negresă.

Tu-ţi mlădiezi spre mine subţirele mijloc,
Mai vine doar puţină lumină de la foc,

Iar braţele-ţi par frânte, lipsite de putere.
De ce nu pot din pofta-mi a-ţi face jartiere?

 

6. Bucate simple pentru cei săraci
Cu duhul stau pe grosolane șterguri
Câțiva călugări descărnate verguri
Mănâncă jir și ghindă sub copaci

Laptele-n oală de pământ miroase
A fân parcă puțin și-a bălegar
Iar peștii-ntinși cu artă pe șovar
Le-mbie și scrumiți pe cuvioase

Cu fragii-n glugi de carmeliți ușoare
Și faguri strânși cu japca din păduri
Lângă un foc înalt de uscături
Ne-am adunat la praznicul de sărbătoare

În cimbru albăstrui și-n alior
Pe unde cresc bureții-n răveneală
Gândacii-și au firește partea lor
Din toată masa asta spirituală

/A sărăcuților/ ciupim fărâme
Ca niște greieri din cutare fruct
Sugem o rădăcină mai de frupt
Bucate însă nu visează nime

Acolo unde scoate-o mreană capul
/Pe marginea acestui râu zăcaș/
Și chiar prelații fini de la oraș
Privește-i bine: preferară napul

 

7. Preaveseli papi prin lanul de secară
Ne vom abate să culegem spice
Cu ochișori vioi precum alice
Și gușa – pe Silen! – o roșioară

Desculți cam amețiți de vântul tare
Înfulecăm din traista pântecoasă
Și nu ne-ascunde pulpele păroase
Sutana neagră fără cingătoare

Ca un balon cu pielea mult prea flască
Dar cu cununi de paie puse-n cap
Unul din noi crezându-se Priap
Râde atunci din pântec ca o broască

Iar noi întărâtați zvârlim cu pietre
Și cioburi verzi de sticlă după grauri
Simțindu-ne pe cefele de tauri
Niște flămânde roiuri de insecte

 

8. « Eternul feminin » pictat pe geam
Cade pe tâmple ca o piatră verde
Și-un hârb tăios în limfa mea se pierde
-E sora cilibie /Miriam/

Cu greieri în cosițele-i gătită
Și șoldurile sale ca doi pești
Noi ferecați în iepe ca-n calești
Paștem cu poftă iarba daurită

Sub verticale sulițe de ceară
Ca flacăra de spirt cu troznet cald
Pe o fierbinte tobă de smarald
Mușcăm mărul de praf cu îndrăzneală

Ci-n soare amorțesc șopârle albe
/Corsaje-n păpurișuri au zburat/
Și șiroind din trestii lungi s-au ridicat
Părul de fân curbura-acelui spate

De acul bărzăunilor pișcat
Când /greu și cert ca un cristal de sare/
Ea-și scoate surâzând din scăldătoare
Al treilea ochi cu irisul roșcat