Octavian SOVIANY – Opt …

Octavian_Soviany W

1.Fum de ţigară.
10 sticle
goale de bere.
Şi frigul
care te muşcă
de pectorali
ca într-o casă
fără femeie.
Înainte
de a stinge lumina
striveşti pe perete
un gândac de bucătărie.

2.Fericit cel ce
asemenea lui ulise
a făcut o
călătorie
frumoasă.

Eu am de făcut
o călătorie frumoasă

şi înainte să plec
trebuie
să fac curăţenie
în mansardă.

Pentru ca totul
să fie strălucitor şi
curat şi steril
ca o
placă de nichel.

Ca o bucată de
os,
fără nici o
bucăţică de
carne,
fără nici o
bucăţică de
zgârci.

Oglinda-mi arată
o faţă mică şi palidă ca
o bucată de
sugativă.

3. birt londonez

Mă aşez la o
masă cu
marx şi cu engels.
Alcătuim de o
vreme un
grup hazliu şi gălăgios,
iar şmecherii londrei au
început să
ne cam ştie
de frică.
Bem 20 de halbe de bere,
înfulecăm un platou
uriaş cu cârnaţi,
urlăm din toţi bojocii internaţionala,
Apoi
ne topim în roşul unui drapel
pe care îl agită un bătrânel chelios
/unicul participant la o
manifestaţie comunistă
din nu ştiu ce
stat asiatic/
în timp ce înjură
cu vehemenţă capitalismul
într-o engleză aproximativă.

4. joc alba-neagra cu regina victoria

Într-o noapte
pe podul westmister
am jucat alba-neagra
cu regina victoria.
Tamisa era puţin agitată.
iar turiştii mâncau din
caserole ceva negru şi
lipicios, care le înnegrea dinţii.
Chiar şi dinţii femeii
care mă ţinea de braţ
începuseră să se înnegrească.
Într-o noapte
pe podul westmister
am jucat alba-neagra cu
regina victoria
şi
mi s-a întâmplat să
câştig.
În parcul st. james
veveriţele se încurcaseră
în părul de culoarea catranului
al plimbăreţelor noctambule,
iar eu ţineam strâns între degete
proteza dentară,
neagră fireşte,
a reginei victoria.

5. baker street,221 b

Cât de mult mi-am dorit
să urc într-o zi
scările acestei locuinţe din baker street.
Doctorul watson tocmai
fusese chemat
la căpătâiul unui bolnav
aşa că vestitul
detectiv este singur
iar pe masă abureşte
ca într-o povestire victoriană
un mic dejun englezesc.
Holmes mă priveşte
cu nişte ochi lăcrimoşi de beţiv
şi îmi spune mâhnit :
« De la o vreme
toţi criminalii
au devenit nişte dobitoci,
iar scotland yard-ul
recurge tot mai rar
la serviciile mele,
aşa că am ajuns total dependent
de alcool şi de cocaină
şi din pricina plictiselii
sunt tot mai tentat
să comit o crimă perfectă
Iar chipul lui zbârcit
începe să se topească treptat.
Mai rămâne
pentru câteva clipe luleaua.
Apoi numai fumul lulelei.
Și vocea lui răgușită:
“De asta-ți spun watson
îmbată-te ziua
și roagă-te noaptea.
Mulțumește-i lui Dumnezeu
c-a inventat
noaptea și somnul”.

6. cimitirul montmartre. cripta sansonilor.

În timp ce-şi
lucrează grădina,
cetăţeanul sanson,
l’executeur des
jugements criminels,
bodogăneşte nemulţumit:
„Doamne, lalelele
sunt prea roşii,
de un roşu atât de aprins
că ţi se face brusc
frică.
Oamenii or să spună
că au fost
stropite cu
sânge”.
Doar altoitul
unor soiuri rare de
trandafiri
îi mai linişteşte puţin
boala de nervi.

7. lui theo. o vizită la muzeul van gogh

Am aşteptat în zadar
să asist
la naşterea
unei stele.
Şi, la drept vorbind,
în toate pânzele mele
am pictat doar aşteptarea aceasta
care întunecă noaptea
terasele cafenelelor
ca un fel de cer negru
în care se aud cum trosnesc
sâmburii unor stele pitice
într-o interminabilă
şi dureroasă geneză.
Ascultă-mă, theo :
mi-e teamă
că tot ce voi picta
de acum înainte
va avea răceala şi duritatea
unei bucăţele de plumb.
Şi înainte să apăs pe trăgaci
voi semăna eu însumi cu
un cer negru.
Voi semăna
cu rama unui tablou
din care au plecat pentru totdeauna
toate lanurile de rapiţă.

8. viziune cu marx la bruxelles

Casa cu lebădă.
Casa în care
a scris tremurând de mânie
marx
manifestul.
Parcă îl vezi
scoţându-şi cămaşa
scrobită, aruncând-o pe jos
şi călcând-o îndelung în
picioare.
Trântind
scaunul de pământ,
cu o spumă sângerie în
colţul
buzelor sale subţiri.
Trântindu-şi de
pământ
ficatul şi splina
şi călcându-le în
picioare.
Urlând :
Totul trebuie
călcat în picioare,
pentru că
totul e
putred
chiar şi
dumneata
engels »
Apoi
liniştindu-se
brusc
şi înfăşurându-şi
capul într-un
prosop,
ca să semene cu marat,
aşa cum
îl pictase
pictorul ăla fanatic.
Înfăşurându-şi
capul într-un
într-un prosop şi
şoptind ;
« Îmi stă foarte bine,
nu-i aşa, engels ?
hai şi
ajută-mă
să intru în
cadă »