Auzim din ce în ce mai des că sistemul politic este de vină, nu politicienii sau alegătorii. Bătăi cu pumnul în piept că noi vom schimba sistemul. Noi urlăm, iar sistemul merge foarte bine în continuare. L-am auzit pe politicianul X, să zicem că dl. Geoană – îl iau ca exemplu pentru că oricum este pe o linie moartă și din punctul ăsta de vedere pare chiar neutru – că generația tânără, alături de o mână de politicieni vechi, trebuie (iar cuvântul ăsta care provoacă urticarie) să schimbe sistemul. Sistemul este bolnav de la un capăt la altul, se spune ca un clișeu deja. La nici două săptămâni după ce spunea acest lucru cu o convingere care mă fermecase cu bunele intenții și cu credința nedisimulată în aceste vorbe, el se ocupa în continuare de alianțe dubioase, de negocieri cu interlopi iar pe oamenii cu care ieșise la atac îndepărtându-i ori punându-i în situația de a se retrage, ori în situația de a se compromite. Adică… sistemul a învins a nu știu câta oară! În plus de faptul că se cer indulgențe din partea alegătorilor pentru ca aceștia să „le mai dea o șansă!”. Cam câte șanse are dreptul un politician să aibă în viață? Una pe mandat? Una pe fiecare partid încercat? În fine, asta este altă discuție.

Să luăm un exemplu mult mai elocvent cu privire la Sistem. Nu vorbim nici despre Hayek, care arată foarte bine care sunt diferențele dintre sistem și politicieni și cum cele două se interconectează. Vorbim despre un caz concret pentru a ajunge la o idee abstractă. Hayek spune că ajung să ne conducă cei mai răi nu pentru că cei răi, corupți sunt întotdeauna în față, că ei pervertesc istoria după bunul plac. Ajung în aceste poziții deoarece sistemul este cel care îi fac posibili. Nu alegătorii, ci sistemul de alegeri și sistemul politic din care fac parte scot neghina la suprafață. Este o iluzie să spunem că „avem mereu ghinion” să avem parte numai de politicieni răi și foarte răi. Niciodată nu „se nimerește” să avem unul mai bun, sau dacă apare un astfel de personaj, repede este absorbit în marea de răutate. Cam greu de înțeles cum se poate ca un sistem să fie atât de prevăzut cu „voință” proprie și să aducă în prim plan numai lichelele. Totuși chiar așa stau lucrurile.

Cazul nostru: alegerile prezidențiale ultime au arătat cât de importantă este masa celor care votează din diaspora. Diaspora este în continuare un ghimpe puternic în coastele politicienilor. Cum poți contracara această forță? Și acum eu cred că este vorba de entitatea numită Sistem cea care caută o soluție la această problemă. Încă pun sub semnul întrebării că cineva, persoană prevăzută cu o voință proprie, s-ar fi gândit la această strategie. Ideea aparține Sistemului! (sic!) Așadar, cum o contracarezi pe această putere? Ți-au stricat rău socotelile în câteva rânduri. Sunt puternici. Se mobilizează pentru vot mai mult decât votanții din țară, pentru care trebuie să duci munci susținute pentru a-i determina să mai vină la vot, să te voteze pe tine și să urască pe X. Ăștia din diaspora au alte motivații, interioare, care îi determină să se mobilizeze atât de puternic. Ce facem? Introducem, mai întâi, o taxă pe venitul celor din diaspora. Asta în plus de faptul că economia țării este susținută de aceștia oricum. Îi stârnim, îi enervăm cu asta. Le cerem puțin, un 60 de lei pe lună, pentru…. orice, pentru că ei stau acolo iar noi, aici. Este un nou impozit pe cârca lor. Tot le place să muncească, nu? Știm că nimeni nu va dori să plătească această sumă. E jignitoare, e strigătoare la cer. Toți vor încerca să se fofileze în a o plăti. Și bine fac, știm asta. Apoi introducem un recensământ al celor din diaspora. Asta pentru a „vedea câți sunt pentru a crea un număr suficient de mare de secții de vot pentru viitor.” Ei merg, ca oile, să se anunțe. Ai listele cu ei. Oare? Noi știm prea bine că ei știu că a te duce să te anunți pentru un eventual viitor vot înseamnă, de fapt, să te ia la ochi să nu scapi cu taxa aceea neplătită. Și știm prea bine, noi, politicienii, că nu te vei duce să te anunți. Și în felul acesta lucrurile ori rămân la fel, ori o să ți se cam ia de a mai veni la vot pe viitor. Logic, nu? Nu-i așa că este frumos sistemul? Nu-i așa că gândește bine?

POMPILIU  ALEXANDRU  este doctor în filosofie, lector universitar la Universitatea „Valahia”, din Târgoviște, dar, mai ales, absolvent de CARABELLA…