E un fel de punte sufletească, de conexiune caldă ce se stabilește între tine şi persoana pe care abia ai cunoscut-o, dar față de care simți o puternică şi impetuoasă empatie.  Nu poți explica, şi nici eu nu pot explica, pentru că astfel de legături sunt rezultatul unei intuiții profunde, izvorâte dintr-un spațiu emoțional mai presus de pustietatea unor cuvinte care eşuează şi vor eşua definitiv să umple golul lăsat de caracterul lor limitat şi restrictiv. Sau poate că vei simți din prima, în legătură cu o persoana necunoscută, anxietate şi dorința vagă, nelămurită că nu e de încredere şi că trebuie să păstrezi distanța. Știu că nu se judecă cărțile după copertă şi că de multe ori prima impresie este greşită şi deplasată, dar eu vorbesc despre stadiul inițial, sentimental, ce precede rațiunii şi primelor cuvinte. Și atunci, te întreb pe tine, de ce se întâmplă acest lucru? Sau tu te întrebi pe tine… Continuă să citești →

Ochii îi cădeau pe monitorul încins, dar privirea i se agăţa, încăpăţânată, prin inflexiuni albastre şi profunde de acele mici şi… de gheaţă puncte negre o mare albă, electronică. Ştie că a trecut atâta şi atâta timp de când nu a mai văzut chipul nimănui, până şi propriul lui chip alb, palid ca zăpada cea rece de iarnă, nu şi-l mai poate recunoaşte în Continuă să citești →

Poți să spui, fără să greșești, că viața este o înșiruire de momente. De fericire, de tristețe, de clipe tensionate, de ore în care simți că trăiești cu adevărat, înconjurat de prieteni buni, sau doar secunde, sau de tristețe, dezamăgiri, lacrimi și gânduri negre, care te fac să privești lumea printr-o lumină palidă, Continuă să citești →

Să ai puterea să creezi, să construiești cu ochii minții descãtușate de orice rigoare și convenție socială, să dai substanță vie, contur, suflu unor cuvinte-ahh, niciodată simple cuvinte care să capete sub privirea ta proprie forma mult dorită, care izvorăște din însăși străfundul ființei tale și se contopește cu ea. Un vis nesperat, o magie… Continuă să citești →

În jur roiesc atâtea şi atâtea exemple încât, la un moment dat, vei simţi impetuoasa şi totala nevoie să ridici o barieră, să te refugiezi în spatele ei şi să nu mai auzi nimic… Însă vei constata, cu regret poate, faptul că acea barieră este îngrijorător de fragilă şi că fisuri puternice, zgomotoase, o străbat cu rapiditate şi pare că tehnologia şi mijloacele de difuzare în masă a informaţiilor acaparează fiecare colţ al intimităţii tale, a tuturor. Continuă să citești →

Ştiu… Știu! Orgoliul! Este adânc înrădăcinat în cele mai obscure şi profunde frânturi ale sufletului nostru şi îşi găseşte, cu o neruşinare hâdă, cele mai puternice izvoare în cele mai tăinuite colţuri ale fiinţei mele, ale fiinţei tale, noastre, încât pare iremediabil alipit modului nostru de a fi oameni. Oameni? Continuă să citești →

Închide cu putere ochii şi speră din toată inima că zorii zilei vor aluneca înapoi în depărtări ascunse şi misterioase, vor pleca şi vor lua cu ei tot ceea ce aduc, în şoapte fierbinţi şi în atingeri aurii, în valuri de lumină, în strălucirea căreia parcă se întrevede o urmă timidă de speranţă… Speranţă? Câţi dintre noi nu simt acelaşi impuls, firesc până la un punct, de a-şi afunda capul în braţele moi ale unei perne atât de familiare, de a închide înapoi ochii şi de a se Continuă să citești →

Un loc fantastic, de vis, rupt dintr-o amintire de mult uitată şi acum învăluită în stropi de melancolie dulce şi liniştită, un loc care prinde un contur din ce în ce mai viu şi mai clar pe măsură ce din ochii tăi răzbate zâmbetul unui prim şi fierbinte fior… Sau erau ochii lui? Totul în jur palpită de o stare hipnotizantă de calm şi linişte, iar fericirea molcomă şi lină cuprinde lent, dar total, cu degete lungi şi trandafirii trupul său amorţit de briza unui vânt proaspăt, de şoaptele albastre ale Continuă să citești →