PERECHI

Paşi în ploaie,

Apăsări ritmice de tălpi,

În bălţi ce sting

Văpaia şi focul captiv în trup şi suflet.

O singură umbrelă

Adăposteşte mâini încleştate

Peste trecutul ce l-au construit. Continuă să citești →

Imaginaţi-vă un pahar de sticlă în care turnaţi vin. Nu îl umpleţi decât pe jumătate. Ce vedeţi? Sunt sigură că toţi o să spuneţi „vinul pe care l-am turnat” şi nimeni nu se gândeşte la aerul care pluteşte deasupra lichidului, umplând jumătatea superioară a paharului. Aşadar, de ce în viaţă tindem să observăm doar jumătatea goală şi nu pe cea plină a „paharelor”? Trăim într-o lume scăldată în grijile materiale, cu o viziune mult prea concentrată pe aparenţe şi suntem gata oricând să atacăm un comportament, o idee, fără a lua în considerare aspectele pozitive. Şi e greşit. La ce bun să criticăm fiecare mişcare din jurul nostru, dacă suntem incapabili de a găsi scopul ei folositor? Cu siguranţă nu ne ajută cu nimic. Si pentru că această critică nu ne ajută cu nimic (doar la scăderea respectului pentru ceilalţi, în consecinţă, la creşterea egoismului), înseamnă că trebuie să fie exclusă din vieţile noastre. Pentru că aşa cum nu luăm în seamă aerul din pahar, aşa e mai bine să ne abatem atenţia de la toate aspectele negative ale lucrurilor. Continuă să citești →

ÎNTÂMPLĂTOR

Aleg la întâmplare

O notă muzicală

Şi ea mă transpune

În altă dimensiune.

Peisaje noi,

Izbucniri de sentimente

Şi dorinţe de noi melodii. Continuă să citești →

Uneori mă leg atât de mult de amintiri, de parcă le-aş putea pierde. Mă leg şi de realitate, cu sfori strânse, ca să nu îmi scape printre degete. E aşa subţire! În capul meu e un amalgam de nedescris. Realul cotrobăie prin imaginaţie şi o suceşte pe toate părţile. Nici nu mai ştiu ce se întâmplă şi ce visez că se întâmplă. Mi-e teamă că o să pierd legătura cu memoria, dacă privesc mult prea mult cum stă sfoara realităţii în mâinile mele. Parcă mă răneşte. Sau parcă face parte din mâna mea. Mă simt trasă din două părţi, de două forţe invizibile. Uneori încerc să lupt, să nu cad pradă niciuneia dintre ele. Altădată, simt că aş putea să iau o pauză. Dar atunci pare că dorm. Poate chiar dorm; iar ce gândesc atunci sunt vise. Şi când mă trezesc din nou văd sforile care vor să mă înjumătăţească. E o poveste dată pe replay. Şi nu ştiu pe care cale să o aleg… e realitatea atât de bună încât să uit de plăsmuirile minţii mele? Sau nu e? Continuă să citești →

1.Strigăt către fericire

Aş vrea lumii să-i răsară

Ochi la ceafă

Şi la tâmple, Continuă să citești →

PRAF DE LABIRINT

Ziduri de necunoştinţă

Împărţeau lumea din faţa mea,

Lăsând doar o portiţă

Prin care să trec de ele. Continuă să citești →

PAGINI ALBE

Am văzut o altă faţă a soarelui,

Sau aceeaşi strălucire cu alţi ochi.

Am imprimat lumina lui Continuă să citești →