1.Tăcșouri între perne
la „antene”.
Șouri somnifere,
multe fumigene.
Supraabundă
o lume imundă.
Vedete semianalfabete bete,
filfizoni publici și pubelici,
țuțeri țucalofori famelici,
ziariști veroși în șorici groși,
maneliști ghiuloși, Continuă să citești
2015 a început rău. Trei cetăţeni francezi au ucis alţi doisprezece cetăţeni francezi. Motivul? Vechi de când lumea. Setea de putere. Aceeaşi sete de putere care a tot alimentat, vreme de milenii, mecanismele mai rudimentare sau mai sofisticate de care s-a folosit răul pentru a-şi arăta faţa hâdă în lume. Pentru că asta trebuie spus cât se poate de răspicat: doar dorinţa irepresibilă de a-l controla pe celălalt, fie şi prin teroare, a stat la originea atentatului care avut loc zilele trecute la Paris, atentat care a şocat întreaga lume civilizată. Considerate ofensatoare, caricaturile avându-l ca subiect pe profetul Mahomed au reprezentat doar pretextul. Ca mai mereu în istorie, credinţa este din nou folosită pentru a legitima un război pe cât de interminabil, tot pe atât de absurd. Război a cărui miză reală, repet, este puterea. Şi tot ce implică ea.
Daniel TACHE este doctor în filologie, profesor la C. N. „Constantin Carabella”, Târgovişte
După anunţul lui Zarathustra, cel al lui Nietzsche, cu privire la moartea lui Dumnezeu, toate celelalte au urmat oarecum firesc. Cu nişte decenii în urmă, de exemplu, Maurice Blanchot a anunţat moartea literaturii, iar Roland Barthes, pe cea a Autorului; pe cale de consecinţă (uite că m-am molipsit!), iminentă a devenit şi dispariţia criticii literare, fie ea savantă, jurnalistică sau mediatică. Problema este că tot în ultima vreme am ratat de câteva ori sfârşitul lumii. Nu-i vorbă, ocazii vor mai fi…să-l ratăm: dacă Profeţia papilor, Continuă să citești
de Daniel TACHE
Primele baloturi au venit cu tirurile. De la ajutoare. Că aşa li se spunea pe atunci. Li s-o fi părut lor, occidentalilor, că revoluţia televizată n-a fost aşa, o simplă revoluţie, ci un adevărat război civil. Că altfel ce sens ar fi avut să ne trimită haine. Purtate. Că haine aveam şi noi. Altele ne lipseau. Dar haine aveam. Alor noştri, cum vedeau camioanele acoperite până la jumătate cu inconfundabilul strat gros de noroi, mărturie de netăgăduit a parcurgerii sutelor şi sutelor de kilometri ce Continuă să citești