Vasile Popa, artistul întrebărilor călătoare

Vasile Popa este artistul care ne propune nu un model, nu un fel de hărnicie exacerbată ci, cu armele pe care arta și talentul artistic i le pun la îndemână, ne face cunoscut, ne aduce la vedere, exemplul despre cum se așază lumea, cu ajutorul culorilor, în rama firească a picturii, a desenului, transportată din aceea, nefirească, a realității, a celor trăite și simțite de el ca om și ca artist în momentul (des)compunerii lor. Pictura, desenul sunt de fapt părțile văzute, care se lasă văzute, din ceea ce în lumină și din ceea ce, la adăpostul întunericului, trăiește de fiecare dată, cu fiecare ocazie pe care munca artistică i-o dă. Continuă să citești →

Constantin Virgil Bănescu (1982-2009); expresia fragilității poetice

Constantin Virgil Bănescu este unul dintre poeții care și-au făcut din poezie nu doar un mod de viață ci chiar modul în care și-a conceput-o și a trăit-o. Fiecare cuvânt al fiecărui poem scris de el arată pur și simplu frânturi din carnea poetului, din ființa sa fulgurantă, transparentă pe alocuri. Putem spune că poezia la locuit pe poet și că, pe alocuri, l-a străpuns și a izbucnit, a ieșit afară prin fantele create. Fiecare cuvânt din poezia lui Constantin Virgil Bănescu are și este marcat de sens, de sensul care impune rostirea poeziei scrisă de el, rostirea care face ca fiecare vers să vibreze odată cu, și alături de cititor. Cele mai multe sensuri ale poeziei sunt ascunse, sunt așezate între paranteze invizibile, paranteze care delimitează aici-ul și acum-ul de dincolo-ul către care (con)duce poemele sale. Continuă să citești →

Minodora Platcu/Gabi Mareș. Imagini în căutarea oglinzii potrivite…

Doamna Minodora Platcu are statura de idol, de călăuzitor de care nu te poți lipsi formată de mult, de când probabil a intrat în prima clasă la care a predat. Nu probabil. Sigur! Cu siguranță că, de atunci, efectul de impunere a profesorului se lăsa citit, se făcea vizibil și se transforma în acea relație indestructibilă și fără sfârșit, care se formează între elevi și profesorii dăruiți cu har. Doamna Minodora Platcu avea întotdeauna capacitatea cuprinderii, a prinderii în plasa ochilor săi cuceritori a celui asupra căruia își oprea privirea, privirea prin care transmitea de la început mesajul impunerii, al severității care formează și care convinge, care face ca ceea ce a fost spus să nu se piardă, să nu se amestece în apele tulburi ale zădărniciei, care încurcă și anulează procesul învățării, de cele mai multe ori. Acest act, al zădărniciei, a lipsit din activitatea de profesor a doamnei Minodora Platcu, și-a căutat probabil cuib și sălaș în altă parte, în alte părți. Continuă să citești →

Andrei Scărlătescu;  aerul firesc al zilei de ieri

Andrei Scărlătescu este artistul în ale cărui lucrări poți identifica desenul și robustețea lui destul de repede și foarte firesc, urmele trecerii care lasă semne, care marchează vizibil concretețea și siguranța timpului care a fost sau a celui prezent, a timpului trecut și apoi regăsit. Fiecare lucrare semnată Andrei Scărlătescu are vigoare, are putere de seducție și impresionează, impresionează prin modul direct cu care i se adresează privitorului, prin efectul sincer al temei de a se expune și povesti. Continuă să citești →