Auzim din ce în ce mai des că sistemul politic este de vină, nu politicienii sau alegătorii. Bătăi cu pumnul în piept că noi vom schimba sistemul. Noi urlăm, iar sistemul merge foarte bine în continuare. L-am auzit pe politicianul X, să zicem că dl. Geoană – îl iau ca exemplu pentru că oricum este pe o linie moartă și din punctul ăsta de vedere pare chiar neutru – că generația tânără, alături de o mână de politicieni vechi, trebuie (iar cuvântul ăsta care provoacă urticarie) să schimbe sistemul. Sistemul este bolnav de la un capăt la altul, se spune ca un clișeu deja. La nici două săptămâni după ce spunea acest lucru cu o convingere care mă fermecase cu bunele intenții și cu credința nedisimulată în aceste vorbe, el se ocupa în continuare de alianțe dubioase, de negocieri cu interlopi iar pe oamenii cu care ieșise la atac îndepărtându-i ori punându-i în situația de a se retrage, ori în situația de a se compromite. Adică… sistemul a învins a nu știu câta oară! În plus de faptul că se cer indulgențe din partea alegătorilor pentru ca aceștia să „le mai dea o șansă!”. Cam câte șanse are dreptul un politician să aibă în viață? Una pe mandat? Una pe fiecare partid încercat? În fine, asta este altă discuție. Continuă să citești
Arhive etichete: Cultura urbană
Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece
PACIENT – Valeriu Gherghel zice: „Cred că, de cele mai multe ori, singura nevoie ”spirituală” a bolnavului este aceea de a scăpa cît mai rapid de boală, cel puțin pentru intervalul în care se află în spital (ca pacient și nu ca spectator contemplativ și sănătos tun).” Înseamnă că eu sunt o excepție. În cele câteva zile de spitalizare petrecute mi-a plăcut mult să studiez pe bolnavii vecini de pat. Iar nopțile cei mai mulți sforăiau-mugeau ca o turmă de tauri. Nu puteam să dorm toată noaptea și îmi treceau prin cap tot felul de amintiri, reverii, visătorii. Minunate nopți! M-am simțit la fel doar când am reușit la facultate și, de bucurie, nu puteam să dorm. Mă cufundam în visele unui viitor paradisiac. Continuă să citești
Pompiliu ALEXANDRU – Argumentul imoralității
Ce ai de câștigat dacă rămâi o persoană morală? Universul rămâne același cu sau fără tine! Acțiunile tale sunt nimic la scara planetei! De ce aș sta în ordinea morală în timp ce majoritatea din jurul meu stă în ordinea imorală? Acestea sunt întrebări care se pun din ce în ce mai cu putere în sinea oamenilor. Nu știu dacă acest lucru se petrece de când lumea, dar văd că astăzi forța acestor întrebări destabilizează până și pe cei mai corecți dintre noi. Să analizăm puțin argumentele pentru care este mult „mai bine” să fii imoral, decât moral. Paradoxală formulă: spunem că este mult mai bine să fim răi decât să fim buni. Bunul este rău, sau neproductiv, să spunem, iar răul este bun! Oare cum se poate acest lucru? Să intrăm, așadar, în logica diavolului… Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece
UNA SEACĂ – Ce au în comun un elefant şi o zebră? Amândoi au trompe, cu excepţia zebrei.
EXCEPȚIONAL – În Moartea lui Ivan Ilici el este bolnav, dar încă nu știe, însă e iritat mereu, face scene. Iată cum observă Tolstoi reacțiile soției lui Ivan Ilici: „Cugetând că soțul ei are un caracter îngrozitor și că el este nenorocirea vieții ei, își deplângea soarta. Pe măsură ce își făcea milă de sine, își ura și mai mult soțul. Începu să-i dorească moartea, dar se gândi că aceasta nu se poate, pentru că ar fi însemnat să se lipsească de salariul lui. Și asta o făcea să fie și mai pornită împotriva lui. Se socotea cumplit de nenorocită, anume pentru că nici moartea lui nu putea s-o salveze, iar acest fapt o mânia și mai mult; era pornită împotriva lui, dar ascundea aceasta, iar faptul ascunderii furiei o înfuria și mai tare.” Continuă să citești
Pompiliu ALEXANDRU – Goluri morale, goluri de civilizație
Mi-am dat seama deunăzi de ce sunt deranjat de fiecare dată când intru într-un birou cu secretare. Sau într-un birou pur și simplu… într-un birou administrativ. De fapt, ca să pun punctul pe „i”, când intru în orice Instituție. Mi-am dat seama de acest deranj veșnic al meu nu pentru că respectiva secretară sau respectivul funcționar nu ar fi amabil, săritor etc. Dacă acest lucru se petrece, atunci deranjul, jena mea se transformă în furtună de gradul II, adică în nervi. În fine, cum am sesizat eu apariția furtunii de gradul I? Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece
BEST JOB !!!! – Radu Părpăuță, scriitor cu patalama, traducător, publicist, premiat, antologat (vezi dosarul de cadre numit pre limba mai nouă curriculum vitei), totalmente lipsit de simțul afacerilor, angajez EDITURĂ SERIOASĂ PUBLICAT CARTE PROZĂ (150-200-250 pagini sau cât trebuie). Ofer celebritatea și celeritatea câștigurilor (în urma vânzării cărții). Condiții: editură curățică, difuzare națională, publicitate frumoasă, dar nu curvă. Aștept provincia și Polirom-ul. Ofertă limitată. Continuă să citești
Pompiliu ALEXANDRU – Marea fleșcăială
Școala Spital
Noi nu avem școli. Nici universități. Acele foste școli și foste universități sunt astăzi transformate în spitale. Cum adică? Auzim, în primul rând, că „sistemul este bolnav.” Dar unde duci „sistemul” când se îmbolnăvește? La spitalul de sisteme. Dar cum vremurile sunt de război și niciodată în istoria omenirii nu s-a gândit nimeni să facă așa o instituție – spitalul de sisteme bolnave – atunci procedăm ca în război. Transformăm, de ocazie, orice loc într-un spital de campanie. Iar școlile servesc la așa ceva în vreme de război. Apoi, ca în cazul nostru, pot servi, de la o vreme, la a fi spitale chiar pentru… sistemul educativ. Cum, mai exact? Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece
PUȚIN FASCISM, NU VI SE PARE? – Ambasadorul Norvegiei în Lituania, Dag Malmer Halvorsen, pentru canalul de televiziune norvegian NRK: „Există o mare problemă de ani de zile în Norvegia pentru că există o incidență mare a sindromului Down în rândul copiilor. Prin urmare, este important ca autoritățile norvegiene să recurgă la aceste soluții (plasarea copiilor în custodia serviciilor de protecție) pentru a obține copii proaspeți, străini, cum ar fi cei de la lituanieni [și de la români, zice Mandea], pentru a consolida materialul genetic al țării.” Continuă să citești
Pompiliu ALEXANDRU – Oxford vs. Bucharest
Aceasta este un fel de cronică a unui eveniment petrecut săptămâna trecută la București, la Facultatea de Filosofie a Universității București. Centrul de Cercetări în Etică Aplicată a acestei facultăți a invitat o seamă de personalități de la universitatea Oxford pentru a avea cîteva zile de prezentări și dezbateri în jurul unor probleme legate de etică. A fost vorba, așadar, de un workshop legat de etica aplicată și s-a încercat să se răspundă la întrebarea: etica aplicată are nevoie de o mai bună filosofie morală? Da, Centrul acesta de Cercetări este cel care a propus acordarea titlului de Doctor Honoris Causa anul acesta, controversatului Peter Singer. Adică unuia dintre cei mai interesanți eticieni ai zilelor noastre. Bănuiesc că vă aduceți aminte despre acest eveniment. Continuă să citești
Radu PĂRPĂUȚĂ – La borta rece
MULT E DULCE… – Dragnea se luptă din greu cu limba română și pierde mereu prin KO. „Sunt decât câțiva care n-au înțeles că PSD-ul a intrat în alta etapă”, spune Dragnea, care a mai folosit „decât” în loc de „doar” și luna trecută după audierile de la Înalta Curte. Ca să-l imit, să zic că sunt decât câțiva politicieni cu astfel de exprimare, de exemplu Tăriceanu, care făcea aceeași greșeală chiar și când era prim-ministru. Continuă să citești